De ce unii oameni adoră rutina, iar alții se simt sufocați? Răspunsul nu ține de personalitate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cercetările arată că diferența dintre cei care pot retrăi aceeași zi ani la rând fără disconfort și cei care ajung să se simtă captivi nu are legătură cu firea lor. Totul depinde dacă rutina este aleasă conștient sau adoptată din inerție. Creierul percepe repetiția voluntară ca pe un ritual, iar pe cea impusă ca pe o formă de captivitate.

Imaginează-ți dimineața ta: aceeași cană de cafea, aceleași gesturi, aceleași obiceiuri repetate zi de zi. Vecinul de peste drum face aproape același lucru. Din exterior, viețile voastre par identice. Și totuși, unul dintre voi se simte stabil și împăcat, pe când celălalt are senzația că pereții se strâng în jurul lui.

De ce unii oameni adoră rutina?

Mult timp s-a crezut că diferența ține de personalitate, că unii oameni preferă rutina, în timp ce alții au nevoie de schimbare. În realitate, explicația este mult mai profundă și are legătură cu percepția controlului asupra propriei vieți.

Psihologii care studiază motivația susțin că autonomia, sentimentul că ești autorul propriilor acțiuni, influențează radical modul în care creierul reacționează la experiențe. Aceeași activitate repetată zilnic poate să te energizeze sau să te epuizeze, în funcție de cât de mult simți că ai optat pentru ea.

Autonomia schimbă totul

Teoria autodeterminării, dezvoltată de Edward Deci și Richard Ryan, plasează libertatea de alegere în centrul stării de bine. Cu alte cuvinte, nu rutina în sine este problema, ci lipsa controlului asupra ei.

Dacă rutina este construită deliberat, ajustată, aleasă, modelată în timp, ea devine un cadru stabil, un sprijin. Dacă, în schimb, este rezultatul unor circumstanțe acceptate fără reflecție, devine o constrângere.

Diferența pare subtilă, dar în realitate este esențială.

Când devine rutina sufocantă?

Gândește-te la două scenarii:

1. O persoană se trezește devreme pentru a medita, a face mișcare și a-și începe ziua conform proprii valori.
2. Alta se trezește la aceeași oră pentru că jobul o obligă, mănâncă pe fugă și repetă un program pe care nu l-a ales niciodată cu adevărat.

Ambele persoane trăiesc o viață repetitivă, dar prima o percepe ca pe ritual, în timp ce a doua o resimte ca pe o stare de captivitate.

Studiile arată că lipsa autonomiei este asociată cu epuizare, procrastinare și scăderea satisfacției, chiar dacă structura vieții este similară. Cu alte cuvinte, nu rutina ne stoarce de energie, ci senzația că acea alegere nu ne aparține.

Rutinele „moștenite” și pierderea sensului

Problema este că majoritatea rutinelor nu sunt alese, ele se acumulează. Alegi un job pentru că este disponibil, te adaptezi la un program, îți organizezi viața în jurul constrângerilor. Și, la un moment dat, realizezi că trăiești într-un sistem pe care nu l-ai construit în mod conștient.

Această conștientizare poate fi profund destabilizatoare. Pentru că nu există un motiv clar de nemulțumire, „totul pare în regulă”, și totuși apare o senzație persistentă de sufocare.

Când rutina nu este aleasă conștient, creierul nu îi poate atribui un sens. Iar ceea ce nu are sens începe să fie perceput ca o limitare.

Mitul personalității

Explicațiile bazate pe teoria personalității sunt destul de simpliste: dacă nu te simți bine cu o rutină, înseamnă că „nu ești genul acela de persoană”. Dar această idee ratează esența problemei.

Nu lipsa de noutate este problema, ci lipsa de control.

Soluția nu este neapărat o schimbare radicală de viață, ci recâștigarea sentimentului că faci o alegere, chiar și în privința lucrurilor mărunte. Uneori, diferența apare atunci când începi să conștientizezi că faci un lucru pentru că vrei, nu doar pentru că trebuie.

Un exercițiu simplu propus de terapeuți este acesta: fă aceleași lucruri ca de obicei, dar înainte de fiecare acțiune spune-ți mental „aleg să fac asta”. Rutina rămâne identică, dar relația ta cu ea se schimbă.

Pentru multe persoane, acest mic gest transformă senzația de constrângere într-una de control.

Cât de importantă e percepția asupra rutinei?

Unii oameni pot retrăi aceeași zi timp de zeci de ani și se simt împăcați cu asta. Alții se simt blocați într-o viață care, din exterior, pare perfect normală. Diferența nu este cine sunt, ci dacă viața lor a fost construită de ei sau în jurul lor. Iar primul pas spre schimbare nu este neapărat acțiunea radicală, ci conștientizarea: trăiești o rutină aleasă sau una acceptată din inerție?

Răspunsul la această întrebare poate schimba complet felul în care îți percepi viața, chiar dacă, în aparență, nu se modifică nimic.

CITEȘTE ȘI:  Cum influențează bilingvismul deciziile morale: echilibrul dintre rațiune și emoție

ChatGPT oferă sfaturi periculoase persoanelor cu probleme psihice, avertizează psihologii