În timp ce românii se pregătesc să întâmpine Paștele cu tradiții, mers la biserică și mese festive, în trecut exista o excepție surprinzătoare la vârful puterii. Nicolae și Elena Ceaușescu ignorau complet obiceiurile pascale: nu mergeau la slujbe, nu țineau post și evitau până și salutul „Hristos a înviat”. Cum se desfășura, de fapt, Paștele în familia lor?
Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu petreceau Paștele ca niște adevărați privilegiați, dar complet diferit față de românii de rând. În timp ce în toată țara oamenii țineau post și mergeau la biserică, în familia Ceaușescu atmosfera era mai degrabă de relaxare: volei, șeptică și partide de șah în loc de slujbe și tradiții religioase. Pentru ei, Paștele nu avea o încărcătură spirituală, ci semăna mai mult cu o simplă zi de duminică, condimentată cu distracție și socializare.
Deși Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu nu erau adepți ai tradițiilor religioase, de Paște nu lipseau totuși preparatele specifice: miel, cozonac și ouă roșii pe masă. În familia Ceaușescu, sărbătoarea avea mai degrabă o notă protocolară decât una spirituală, iar organizarea era strict controlată.
În unele relatări, se menționează că Elena Ceaușescu îi solicita menajerei Suzana Andreiaș să pregătească cozonacul chiar în ziua sărbătorii, mai ales atunci când acesta nu fusese făcut la timp, detaliu care reflectă rigorile și exigențele din reședința oficială.
Nu țineau post, nu rosteau urarea „Hristos a înviat” și nu mergeau la biserică. Pentru cuplul Ceaușescu, Paștele era mai degrabă o zi obișnuită cu o masă festivă, dar fără spiritualitatea care definea această sărbătoare pentru majoritatea românilor.
Dimineața era dedicată odihnei, prânzul se desfășura cu fast, iar după-amiaza era rezervată pentru muncă sau activități de relaxare, departe de orice semnificație religioasă.
Istoricul Lavinia Betea a descris această abordare. „Nicolae și Elena Ceaușescu considerau Paștele ca fiind o zi ca oricare alta. Preferau să se odihnească în prima parte a zilei și să consume preparate tradiționale, apoi să muncească în cea de-a doua parte a zilei”, a spus acesta.
Pentru Nicolae și Elena Ceaușescu, Paștele nu avea nicio conotație spirituală, ci era mai degrabă o ocazie de socializare și activități recreative, desfășurate strict în cercul loial al puterii. Voleiul, șeptica și șahul erau preferate, în compania demnitarilor apropiați, atent supravegheați pentru a preveni formarea oricăror grupuri independente sau discuții necontrolate.
„Dacă ei se deplasau acolo, implicit și ceilalți demnitari cu soțiile urmau traseul tovarășilor. Îi țineau permanent sub ochi, pentru a nu-și face un alt program sau să se întâlnească într-un grup fracționist”, a explicat istoricul Lavinia Betea.
În contrast puternic, viața de zi cu zi a românilor era marcată de lipsuri și cozi interminabile. În timp ce la vârful puterii mesele erau îmbelșugate și timpul liber era dedicat relaxării, populația se confrunta cu dificultăți în a asigura chiar și strictul necesar pentru masa de Paște — de la carne și ouă, până la ulei. În multe gospodării, ouăle erau vopsite improvizat, cu foi de ceapă sau coloranți artizanali, într-un efort de a păstra măcar simbolic tradiția sărbătorii.