Pământul „fierbe”, flăcările ies din sol, iar pietrele par că au viață! Ținutul spectaculos din România pe care trebuie să-l vezi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Nu trebuie să pleci la mii de kilometri pentru a descoperi peisaje care par desprinse de pe altă planetă. În județul Buzău există un ținut în care noroiul bolborosește și construiește conuri asemănătoare unor vulcani, flăcările ies direct din pământ, iar forme uriașe din piatră au primit numele de „pietre vii”. Vulcanii Noroioși, Focul Viu de la Lopătari și trovanții de la Ulmet sunt trei dintre atracțiile spectaculoase ale Ținutului Buzăului, teritoriu recunoscut drept Geoparc Global UNESCO, în care aproximativ 40 de milioane de ani de istorie geologică pot fi descoperiți la suprafață. Iar după o zi petrecută printre cratere de noroi, flăcări naturale și formațiuni bizare, Buzăul mai are un argument greu de refuzat: cârnații de Pleșcoi, babicul, pastrama de oaie, cașcavalul de Penteleu și celebrii covrigi de Buzău.

Ținutul Buzăului, locul în care 40 de milioane de ani de istorie ies la suprafață

Buzăul este cunoscut de mulți turiști în primul rând pentru Vulcanii Noroioși, însă aceștia reprezintă numai o parte dintr-un teritoriu geologic mult mai spectaculos. Ținutul Buzăului face parte din rețeaua Geoparcurilor Globale UNESCO din 2022, se întinde pe aproximativ 1.036 de kilometri pătrați și se află în zona de Curbură a Carpaților, unde procesele geologice au creat o diversitate neobișnuită de peisaje.

Aici pot fi întâlnite vulcani noroioși, izvoare mineralizate, sare, chihlimbar, manifestări naturale ale petrolului și emanații de gaze. UNESCO descrie teritoriul drept o adevărată fereastră către aproximativ 40 de milioane de ani de istorie a Pământului, iar ceea ce face regiunea și mai interesantă este legătura dintre fenomenele naturale și poveștile create în jurul lor de comunitățile locale.

Vulcanii Noroioși, locul în care pământul pare că fierbe

Cea mai cunoscută atracție a Buzăului rămâne, fără îndoială, cea a Vulcanilor Noroioși, iar prima întâlnire cu peisajul poate crea impresia că ai ajuns într-un decor extraterestru. Pământul cenușiu este brăzdat de șanțuri, vegetația devine rară, iar din craterele mici ies continuu bule de gaz și noroi.

În ciuda numelui lor, aceștia nu sunt vulcani în sensul clasic al cuvântului. Nu există lavă și nici magmă care să urce din adâncuri. Gazele naturale din subsol migrează spre suprafață și antrenează apă și material argilos, iar amestecul rezultat este împins prin fisurile scoarței. Noroiul se revarsă, se depune și, în timp, construiește acele conuri care seamănă cu niște vulcani în miniatură. UNESCO explică faptul că gazele provenite din rezervoarele subterane de hidrocarburi sunt cele care pun în mișcare acest mecanism spectaculos.

Pâclele Mari, Pâclele Mici, Beciu și „La Fierbători”

Când spunem Vulcanii Noroioși, vorbim de fapt despre mai multe areale. Consiliul Județean Buzău indică Pâclele Mari, Pâclele Mici, Beciu și zona cunoscută drept „La Fierbători”, fiecare având propriile particularități.

Pâclele Mari reprezintă zona cea mai cunoscută, cu un platou de aproximativ 22 de hectare și numeroase conuri active. Pâclele Mici se întind pe aproximativ 10 hectare și oferă, la rândul lor, un peisaj spectaculos, cu numeroase conuri, cratere și suprafețe modelate de scurgerile de noroi. La Beciu și în zona fierbătorilor, manifestările pot avea un aspect diferit, cu numeroase puncte prin care gazele și noroiul ajung la suprafață.

Iar tocmai această permanentă mișcare dă locului senzația că pământul este viu. Bulele se formează, craterele bolborosesc, noroiul curge lent, iar relieful continuă să fie remodelat.

La Focul Viu, pământul nu mai fierbe. Arde

Dacă Vulcanii Noroioși arată ce se întâmplă atunci când gazele subterane împing spre suprafață apă și argilă, la Focul Viu de la Lopătari, în apropierea satului Terca, spectacolul este cu totul diferit.

Aici, gazele naturale ies prin fisurile scoarței și alimentează flăcări care par să se ridice direct din pământ. Site-ul oficial al Geoparcului explică faptul că metanul migrează spre suprafață de la adâncimi de aproximativ trei kilometri.

Rezervația geologică are aproximativ 0,03 hectare, adică în jur de 300 de metri pătrați. În funcție de debitul gazelor și de condițiile meteorologice, dimensiunea flăcărilor poate varia considerabil, iar Consiliul Județean Buzău menționează că acestea pot ajunge în anumite condiții chiar la aproximativ un metru.

Focul nu arde neapărat fără întrerupere

Denumirea de „Foc Viu” poate lăsa impresia că aceleași flăcări ard neîntrerupt de sute sau mii de ani, însă realitatea este ceva mai complicată. Flăcările se pot stinge atunci când debitul gazelor scade sau din cauza condițiilor meteorologice, inclusiv a ploii și a vântului. Gazul poate continua însă să ajungă la suprafață, iar focul poate reapărea.

Și aici merită făcută o precizare: explicația potrivit căreia gazele s-ar aprinde pur și simplu „prin frecare” nu trebuie prezentată drept certitudine științifică. Fenomenul bine documentat este migrarea gazelor naturale prin fisurile scoarței și alimentarea flăcărilor odată ce acestea sunt aprinse.

Legenda balaurului care scuipă foc din pământ

Un fenomen atât de neobișnuit nu putea rămâne fără o explicație fantastică. În tradiția locală există legenda unui balaur cu mai multe capete, care ar fi terorizat odinioară satul Terca și ar fi aruncat foc pe nări.

Povestea spune că un viteaz numit Munteanul s-ar fi luptat cu monstrul timp de două zile și două nopți, reușind în cele din urmă să-i taie capetele. Acestea ar fi căzut în locuri diferite, iar flăcările care ies și astăzi din pământ ar proveni tocmai din locurile în care au ajuns capetele balaurului. Este, desigur, o legendă, dar una care arată cât de puternic au influențat fenomenele geologice imaginația oamenilor din această regiune.

Pietrele Vii de la Ulmet, uriașii de piatră ascunși în pădure

Buzăul mai păstrează însă o surpriză. În apropierea satului Ulmet, comuna Bozioru, se află trovanții cunoscuți popular drept „Pietrele Vii” sau „Babele de la Ulmet”.

Unele formațiuni sunt rotunde, altele alungite sau îngemănate, iar formele lor neobișnuite au fost comparate de-a lungul timpului cu ciuperci, animale, coloane, farfurii, nave sau personaje fantastice. Unele ajung la dimensiuni de câțiva metri, iar faptul că par să iasă direct din pământ a contribuit la apariția poveștilor potrivit cărora aceste pietre ar crește.

Cresc cu adevărat „Pietrele Vii”?

Denumirea este spectaculoasă, însă trovanții nu sunt organisme și nu cresc asemenea unor plante. Explicația este geologică și ne duce cu milioane de ani în trecut.

Potrivit informațiilor prezentate de autoritățile județene, materialul din care s-au format trovanții provine din nisipuri depuse în urmă cu aproximativ 14 milioane de ani. Apele bogate în minerale au circulat ulterior prin sedimente și au cimentat anumite porțiuni ale nisipului. Pe măsură ce eroziunea a îndepărtat materialul mai moale din jur, formele întărite au rămas expuse și au dat naștere spectaculoaselor „pietre vii” pe care le vedem astăzi.

În jurul lor au apărut inevitabil și legende. Unele povești locale vorbesc despre spirite ascunse în pietre sau chiar despre legături cu lumea de dincolo, încă o dovadă a modului în care peisajul straniu al Buzăului a alimentat imaginarul local.

Ce mâncăm în Buzău? Începem, obligatoriu, cu cârnații de Pleșcoi

După pământul care fierbe, pământul care arde și pietrele care par să crească, excursia poate continua cu partea în care Buzăul devine mult mai familiar: mâncarea.

Iar primul nume este inevitabil Cârnați de Pleșcoi. Produsul este atât de strâns legat de regiune încât denumirea „Cârnați de Pleșcoi” beneficiază de Indicație Geografică Protejată la nivelul Uniunii Europene. Zona Pleșcoi-Berca se potrivește foarte bine într-un traseu care include Vulcanii Noroioși. Produsul tradițional are la bază carne de oaie, care poate fi amestecată cu carne de vită, și este condimentat inclusiv cu usturoi și ardei iute.

Există chiar și o poveste locală potrivit căreia Napoleon ar fi gustat cârnații de Pleșcoi și ar fi fost atât de încântat încât ar fi luat câteva kilograme cu el. Este o legendă, nu un episod istoric pe care îl putem prezenta drept documentat, dar este genul de poveste care s-a lipit de faima produsului.

Babic, pastramă, bulz și cașcaval de Penteleu

Cârnații de Pleșcoi sunt vedeta, dar gastronomia buzoiană nu se termină aici. Babicul de Buzău, crud-uscat, condimentat și picant, este un alt produs reprezentativ, alături de ghiudem și pastrama de oaie.

În zonele de deal și de munte, meniul poate continua cu un bulz, preparate din carne de oaie și cașcaval de Penteleu, legat de zona montană a județului. Iar pentru cine vrea să ducă experiența până la capăt, Buzăul are și o tradiție viticolă importantă în zona Pietroasele.

Și nu plecăm fără covrigi de Buzău

La întoarcere mai rămâne un ritual: covrigii de Buzău. Sunt unul dintre simbolurile gastronomice ale orașului și au o tradiție care se întinde pe mai bine de două secole. Covrigii tradiționali sunt mici, crocanți și au fost vânduți inclusiv înșirați pe sfoară, imagine care a rămas asociată cu vechea tradiție a covrigarilor buzoieni.

Și astfel se închide cercul unei excursii neobișnuit de bogate pentru un singur județ: Vulcanii Noroioși pentru un peisaj aproape extraterestru, Focul Viu pentru flăcările care ies din pământ, trovanții de la Ulmet pentru lumea „Pietrelor Vii”, iar la final cârnați de Pleșcoi, babic și covrigi de Buzău. Este genul de destinație în care geologia, legendele și gastronomia pot umple fără probleme un weekend întreg.

CITEȘTE ȘI: Vacanța-surpriză a toamnei! Zbori direct din București și descoperi o țară cu temple antice, vin bun și peisaje de pus în ramă

Două bazine din pădure au ajuns celebre în toată țara! De ce vin românii la Băile Puturoasa de lângă Hârșova