Locuințele foarte mici, cunoscute drept micro-apartamente, devin tot mai frecvente în marile orașe ale lumii. În contextul creșterii accelerate a chiriilor și al crizei locuințelor accesibile, tot mai mulți tineri ajung să locuiasc[ în spații de doar câteva zeci de metri pătrați. Pentru unii înseamnă adoptarea unui stil de viață minimalist, pentru alții reprezintă doar o soluție de compromis într-o piață imobiliară tot mai dificilă.
Trăitul în spații foarte mici este un fenomen aflat în plină expansiune. Pe măsură ce chiriile cresc și locuințele accesibile devin tot mai rare, tot mai mulți tineri aleg să închirieze sau să cumpere proprietăți sub dimensiunea obișnuită, numite micro-apartamente.
Așa cum sugerează numele, aceste locuințe sunt extrem de compacte. De regulă, au una sau două camere și o suprafață cuprinsă între aproximativ 14 și 32 de metri pătrați. În ultimii ani, ele au fost promovate ca o soluție pentru orașele supraaglomerate și pentru populațiile urbane în creștere.
Fenomenul este vizibil mai ales în Londra, unde chiriile rămân mult peste media națională, iar cererea pentru locuințe depășește cu mult oferta. Experiența de a locui într-un astfel de spațiu nu este însă întotdeauna una plăcută. Un tânăr care a locuit timp de un an într-un apartament mic din Camden a povestit pentru revista Dazed că spațiul era aproape imposibil de utilizat în mod normal.
„Mă simțeam ca într-o cutie. Era incredibil de claustrofobic. Nu puteai să deschizi frigiderul și să folosești bucătăria în același timp, iar în baie nici măcar nu puteai sta în picioare”, spune el.
Situații similare apar și în alte orașe europene. Sophie, o studentă de 21 de ani, a locuit timp de două luni într-o garsonieră foarte mică în Paris, în perioada studiilor în străinătate. Ea descrie o scară îngustă care ducea spre apartament și lipsa unui spațiu real în care să poți desfășura activități obișnuite.
Pentru unii oameni însă, viața într-un spațiu mic este o alegere conștientă. Ideea se leagă de un stil de viață minimalist, inspirat de filozofia conform căreia nu avem nevoie să acumulăm tot mai multe lucruri pentru a trăi confortabil.
Organizația de arhitectură Never Too Small promovează acest tip de locuințe încă din 2017, prezentând pe YouTube apartamente miniaturale din întreaga lume, de la Argentina și Taiwan până în Marea Britanie. Multe dintre aceste exemple arată cum designul inteligent poate transforma un spațiu restrâns într-un loc surprinzător de funcțional.
Fondatorul proiectului, Colin Chee, locuiește la rândul lui într-un apartament de aproximativ 40 de metri pătrați din Melbourne, alături de partenera sa. El vede micro-apartamentele ca pe o parte din soluția pentru costurile ridicate ale locuințelor.
„Trebuie să fim deschiși la idei noi. Micro-apartamentele sunt doar o piesă dintr-un puzzle mai mare”, spune el. În opinia lui, multe persoane nu văd aceste locuințe ca pe o soluție permanentă, ci mai degrabă ca pe o etapă temporară.
Totuși, nu toată lumea are resursele necesare pentru a transforma un apartament minuscul într-un spațiu bine organizat. Mulți chiriași ajung în astfel de locuințe pur și simplu pentru că nu își permit altceva.
În Marea Britanie există chiar standarde oficiale privind dimensiunea minimă a locuințelor. Potrivit acestora, un apartament pentru o persoană ar trebui să aibă cel puțin 37 de metri pătrați. Cu toate acestea, cercetările realizate de King’s College London arată că numărul apartamentelor noi care nu respectă acest standard s-a dublat în ultimii ani.
Profesorul Philip Hubbard, care studiază fenomenul micro-apartamentelor, spune că acestea sunt adesea promovate către tineri profesioniști sau „nomazi digitali”, care vor să locuiască în zone centrale.
Totuși, în mod paradoxal, ele sunt adesea mai scumpe raportat la suprafață. În medie, prețul pe metru pătrat într-un apartament foarte mic poate fi aproape dublu față de un apartament mai mare.
Criticii fenomenului spun că popularitatea micro-apartamentelor riscă să romanțeze criza locuințelor. Aceștia susțin că, în loc să accepte spații tot mai mici, orașele ar trebui să investească în construirea mai multor locuințe accesibile și bine dimensionate.
Profesorul Hubbard avertizează că astfel de locuințe pot crea probleme reale, de la ventilație slabă și supraîncălzire până la dificultăți de socializare. Lipsa spațiului pentru întâlniri sau activități comune poate accentua sentimentul de singurătate.
Într-o lume ideală, spune el, oamenii ar trebui să aleagă să trăiască în micro-apartamente doar dacă își doresc acest lucru. În realitate însă, pentru mulți tineri care încearcă să supraviețuiască într-o piață imobiliară tot mai scumpă, aceste locuințe rămân pur și simplu singura opțiune disponibilă.
CITEȘTE ȘI:
Ozempic, moartea pasiunii? Medicamentele pentru slăbit ar putea afecta viața intimă