Bitză, direct din cartier pe covorul roșu. Cum zdrăngăneau geamurile în 2005 și de ce „Sevraj” e încă lege

Am dat peste o poză prăfuită, printre discuri de vinil cu hip-hop românesc, din arhiva CANCAN.RO. Bașii parcă încă se aud. Era 2005, Premiile MTV, iar Bitză, pe numele real Mihai Bîză, părea teleportat direct din America. Pe vremea aia nu arătai așa dacă nu aveai fie buzunar gros, fie prieteni prin State care să-ți trimită pachete „de la mama hip-hop-ului”. În orice caz, Mihai Bîză nu a făcut ”bîză” de noi ci a livrat quality content.

Outfit de import, vibe de București

Jacheta? Raw Blue, azi trecută la vintage, abia-abia o mai găsești. Pare piele, dar nu e – eco înainte să fie cool. Preț? 80 și ceva de dolari acum.
Șapca? San Diego Padres. Baseball, nene. Nu știm sigur dacă era fan. Probabil da. Sau poate nu. La două zile schimbai echipa, schimbai șapca. Important era să fie din America, că de-acolo venea hip-hop-ul.
Blugi largi – normal. Bocanci albi – statement. La braț, iubita de atunci, rochie de seară neagră, pantofi eleganți. Contrastul făcea tot.

MTV 2005: 5 nominalizări, zero statuete, maxim respect

La Premiile MTV din 28 aprilie 2005, Bitză a bifat 5 nominalizări pentru albumul „Sevraj”. Record absolut la vremea aia pentru un debutant din hip-hop.
N-a plecat cu nicio statuetă, dar a plecat cu altceva: scena.
A apărut însoțit de Grasu XXL și DJ Paul, a rupt cu „Următorul pas” și „Vorbește vinul”, iar show-ul a fost suprem. În culise? Puțin încins. Ego-uri umflate cu pompa, clasica tensiune de industrie. Dar toată lumea a ajuns acasă cu bine.
Important: nici până azi niciun artist de hip-hop românesc n-a mai avut cinci nominalizări la o singură ediție MTV.

Iar „Sevraj”? Clasic. Legendă. Manual.

2004–2005: lansare cu minori, alcool și hip-hop pe bune

Cu un an înainte, Bitză lansase „Sevraj” într-o seară de joi, în club Escape, pe Splai. Lansare hip-hop adevărată, nu showroom.
„Mâinile sus pentru toată mișcarea hip-hop din România! Ombladon, Tataee, K-Gula, Zananale, Bitzăăă!”
Peste 800 de oameni au plătit biletul. Tataee & Ombladon au fost acolo, dar nu pe scenă împreună – promisiune neonorată, istorie veche. Război rece.
Pe CD scria mare: Versuri explicite. Interzis minorilor.
În club? Minori la greu. Alcool, țigări, atmosferă și gagici. N-au fost incidente. A fost real și oarecum irepetabil.

De ce era Bitză „altfel”

La Bitză frapa un lucru: nu era ca ceilalți. Nu violența BUG. Nu bășcălia Paraziții. Nu supărarea șmecheră La Familia.
„Sevraj” suna original. Mai aproape de hip-hop-ul francez, cu ingredient cultural, nu doar copie americană. Bitză povestea lucruri pe care le credeai. Hip-hop melancolic? Da. Ironie gravă? Da.
Versuri care stau în picioare și azi? Clar.

De la albume la afaceri: MC-ul de catifea

După „Sinuciderea unui înger” și „Fapte bune”, Bitză a vândut peste 25.000 de albume și a luat două discuri de aur.
Și dacă tot i-a mers bine, în 2007 a zis: hai să fac și un club.
400.000 de euro investiți fără să clipească. Clubul Session, în Cotroceni.
175.000 doar pe sonorizare – Tannoy, Ferrari-ul sunetului. A dovedit încă o dată că se respectă.
Pereți groși, antifonare serioasă, pupitru DJ de 15 mp, bar de 35 mp, 800 de locuri.
Program? Rap, karaoke, DJ internaționali, jazz, soul, seri pentru femei. Obraz subțire cu cheltuială se ține.

În 2024 Bitză a ținut și un concert aniversar. 20 de ani de carieră. Pentru care a primit și un disc de platină. În 2025, pentru a dovedi că a fost și a rămas un luptător a participat și la Survivor România. Noi ni-l amintim pe cel de atunci, omul care șoca industria rap din România cu un sound și o abordare cu totul nouă.

Bitză a fost un rapper cu flow, cu un timbru inconfundabil, cu versuri smart. A fost un moment. Un artist care a venit cu „Sevraj” și a schimbat regulile jocului. N-a luat statuete, dar a luat respect. N-a copiat, a spus povești melancolice.

Și dacă azi mai tremură geamurile când pui vinilul pe pick-up, nu e nostalgie. E istorie hip-hop românească.

Tot ce-ți spun acum uită până mâine/ Vorbește vinul pentru mine/Nu mai lua în seamă tot ce zic ce fac fără tine/ Tot ce-ți spun acum uită până mâine/Vorbește vinul pentru mine/ Nu mai lua în seamă tot ce zic ce fac fără tine.

CITEȘTE ȘI:  Fotografia din culise: zeița Diana Munteanu, ritualul frumuseții și anii în care MTV făcea legea

Când Bucureștiul se îmbrăca în negru și petrecea pe bar: Maria Marinescu, The Office și anii în care noaptea nu se termina niciodată