Cacio e Pepe della notte: rețeta care te adoarme fericit

Amore mio, când ajung acasă după o noapte lungă și simt nevoia de ceva cremos, sărat, cu grăsime bună și multă alinare, nu vreau complicații. Uffa! Vreau paste. Vreau cacio e pepe făcut ca la Roma, dar fără nervi, fără sos tăiat, fără che palle! Azi îți spun exact cum îl fac eu, cuore mio, cu mici trucuri care transformă trei ingrediente într-o magie. Parla come mangi.

De ce cacio e pepe e mâncarea sufletului

Tesoro mio, cacio e pepe înseamnă „brânză și piper”, nimic mai mult. Și totuși! Non ci credo! Cât de ușor poate deveni un dezastru dacă nu știi cum să-l tratezi. Brânza se strânge, sosul se separă, iar tu rămâi cu spaghete triste. Accidenti! Secretul nu e să adaugi smântână sau alte prostii. Secretul e căldura mică, apa de la paste și răbdarea. Dai! Hai să-ți arăt.

Ingredientele (puține, dar sfinte)

Vita mia, pentru 2–3 porții ai nevoie de:

spaghete de calitate, 225 g

ulei de măsline extravirgin, 4 linguri

piper negru proaspăt măcinat, după gust (fii generoasă, piccola)

unt nesărat, 2 linguri

Pecorino Romano, foarte fin ras, aproximativ 55 g

sare grunjoasă

Atât. Che roba! Simplitatea e luxul suprem.

Piperul: începutul aromei

Angioletto, pune 3 linguri de ulei într-o tigaie largă, la foc mic. Adaugă piperul și lasă-l să se trezească ușor, doar până devine parfumat. Nu-l arde! Mamma mia! Piperul prăjit lent devine dulce, rotund, profund. Oprește focul și lasă tigaia să se răcorească. Asta e cheia, zuccherino.

Pastele, gătite „leneș”, ca la regine

Cucciolo, nu-ți murdări bucătăria. Fierbe spaghetele într-o tigaie mare, cu doar atât apă cât să le acopere. Mai puțină apă înseamnă mai mult amidon. Mai mult amidon înseamnă sos cremos. Bravo! Când sunt al dente, ia câteva linguri din apa lor și mută pastele direct peste uleiul cu piper. Fără strecurat, fără stres.

Momentul brânzei (cu sânge rece)

Gattina, acum focul e mic sau chiar oprit. Adaugă untul, puțină apă de la paste și începe să amesteci. Apoi vine Pecorino, puțin câte puțin, amestecând cu furculița, rotind pastele ca într-un dans lent. Dacă vezi că se îngroașă prea tare, mai adaugi apă. Sosul trebuie să îmbrace pastele, nu să le înece. Ma dai! Ai încredere.

Cum se mănâncă, nu cum se servește

La mia gioia, cacio e pepe nu e pentru mese rigide. E pentru momente. Se mănâncă fierbinte, direct din tigaie, cu extra piper și Pecorino pe masă. Cele mai bune înghițituri sunt primele. Restul sunt bonus.

Și acum du-te, biscottino, fă-ți pastele. Dacă nu-ți ies din prima, non fa niente. Cacio e pepe te învață răbdarea. Și iubirea.

CITEȘTE ȘI: Parmigiana di Melanzane – rețeta prin care Italia își ia revanșa în fața Greciei

Tiramisu cu zmeură și limoncello: desertul care aduce vara în mijlocul iernii, Mamma mia!