Care este „dieta Moromete”, pe care nutriționistul Mihaela Bilic o recomandă

„Dieta Moromete” nu este o dietă clasică, cu reguli rigide, liste de alimente permise și interdicții drastice. Este mai degrabă o lecție de viață aplicată alimentației, o metaforă simplă, dar extrem de puternică, despre limite, alegeri și consecințe. Pornind de la comparația dintre bani și calorii, Mihaela Bilic propune o schimbare de perspectivă: să nu mai privim mâncarea ca pe ceva infinit, mereu la îndemână, ci ca pe un buget limitat, care trebuie cheltuit cu cap.

„Ai bani, mănânci. N-ai bani, nu ți-e foame” – o filosofie alimentară românească

Expresia „dieta Moromete” trimite, simbolic, la o mentalitate veche, rurală, în care mâncarea nu era un act de divertisment, ci un răspuns la o nevoie reală. Mihaela Bilic folosește această imagine pentru a explica, pe înțelesul tuturor, una dintre cele mai mari probleme ale alimentației moderne: iluzia că putem mânca oricând, orice și oricât, fără consecințe.

„Voi ați auzit de dieta Moromete? Zice cam așa: Ai bani, mănânci. N-ai bani, nu ți-e foame. Eu vreau să completez, să zic, nu e că n-ai bani, mă, nu mai ai buget de calorii. Că dacă ar fi și caloriile astea puse pe un card, precum banii, ai realiza că e buget limitat. Tu mănânci relaxat, bagi aperitiv, bagi fel principal, bagi un desert, bagi cardul în bancomat, bip, fonduri insuficiente. E, acum să te văd șmekere, că dacă n-ai cu ce, degeaba vrei. Așa că gândiți-vă la mâncare exact ca la bani. Suntem niște săraci, fraților. Nu e că putem fără număr. Dacă la bani ne mai permitem, la calorii e jale. Și când s-a terminat bugetul, e cu foame. Și asta nu ne place. Dar n-avem ce face. Trebuie să răbdăm, că bugetul de calorii nu se întinde. Și dacă l-ai mâncat azi pe tot, rabzi toată luna.”

Mesajul este brutal de sincer. Spre deosebire de bani, pe care uneori îi mai putem suplimenta, bugetul caloric zilnic este strict limitat de biologia noastră. Corpul nu negociază. Dacă ai „cheltuit” toate caloriile pe aperitive, dulciuri și ronțăieli, orice masă suplimentară vine cu dobândă: kilograme în plus, oboseală, inflamație, probleme metabolice.

Ce sunt caloriile și de ce nu sunt un dușman

În jurul caloriilor s-a creat o adevărată isterie. Pentru unii sunt inamicul public numărul unu, pentru alții un detaliu ignorabil. În realitate, caloriile sunt doar o unitate de măsură a energiei. Ele arată cât combustibil primește corpul din alimente și băuturi.

Din punct de vedere științific, o calorie este energia necesară pentru a crește temperatura unui gram de apă cu un grad Celsius. În nutriție însă, termenul folosit este kilocaloria (kcal), adică energia necesară pentru un kilogram de apă. Exact această valoare apare pe etichetele alimentelor.

Corpul nostru folosește energia din calorii pentru tot: respirație, bătăile inimii, digestie, mers, gândire, efort fizic. Chiar și atunci când stăm pe canapea, organismul arde calorii pentru a ne menține în viață. Problema nu sunt caloriile în sine, ci modul în care le „cheltuim”.

Bugetul caloric zilnic: cât avem, de fapt, la dispoziție

Aici apare ideea centrală a dietei Moromete: bugetul. Fiecare om are un buget caloric zilnic, determinat de factori precum vârsta, sexul, greutatea, înălțimea și nivelul de activitate fizică.

În medie, un bărbat adult are nevoie de aproximativ 2.500 de kilocalorii pe zi, iar o femeie adultă de circa 2.000 de kilocalorii. Aceste cifre nu sunt fixe, dar oferă un reper. Problema apare atunci când acest buget este consumat fără discernământ, de multe ori înainte de prânz.

Un croissant, un suc, o cafea cu lapte și zahăr, câteva biscuiți „pe fugă” – toate par gesturi mici, dar adunate pot consuma o mare parte din bugetul zilnic. La finalul zilei, când ajungem la o masă „adevărată”, corpul este deja în deficit de nutrienți, dar nu și de calorii.

Calorii puține, foame mare: paradoxul alimentației moderne

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le subliniază filosofia dietei Moromete este diferența dintre calorii și sațietate. Există alimente care consumă rapid bugetul caloric, dar nu țin de foame, și alimente care, deși au mai puține calorii, oferă sațietate reală.

Produsele ultra-procesate, dulciurile, patiseria, fast-food-ul, băuturile zaharoase sau alcoolul sunt exemple clasice de „calorii goale”. Ele aduc multă energie, dar puțini nutrienți. Corpul le procesează rapid, glicemia crește brusc, apoi scade la fel de repede, iar foamea reapare.

În schimb, alimentele bogate în proteine, fibre și micronutrienți – legumele, fructele, ouăle, peștele, leguminoasele, lactatele simple – „costă” mai puțin din buget și oferă sațietate pe termen lung. Ele sunt, dacă folosim metafora financiară, investiții bune.

Mâncarea ca alegere, nu ca reflex

Dieta Moromete nu înseamnă înfometare. Dimpotrivă, înseamnă conștientizare. Să mănânci pentru că îți este foame, nu pentru că „așa se face”, pentru că e ora, pentru că e ceva pe masă sau pentru că te plictisești.

Mihaela Bilic atrage atenția asupra unui obicei extrem de răspândit: mâncatul în exces din confort sau obișnuință. Aperitivul „că așa se face”, felul principal „că trebuie”, desertul „că merge ceva dulce”. Toate acestea sunt cheltuieli automate, care nu țin cont de buget.

Dacă am trata mâncarea ca pe banii noștri, am întreba instinctiv: chiar am nevoie? Merită? Îmi permit? Exact această întrebare stă la baza dietei Moromete.

Deficitul caloric: de ce funcționează și de ce sperie

Un alt concept-cheie este deficitul caloric. Atunci când consumăm mai puține calorii decât arde corpul, organismul începe să folosească rezervele de grăsime pentru energie. Acesta este mecanismul prin care slăbim.

Problema este că deficitul este adesea perceput ca o pedeapsă. „Rabd”, „țin regim”, „nu am voie”. Dieta Moromete propune o abordare diferită: acceptarea faptului că bugetul este limitat și că uneori, da, apare foamea. Nu ca o tragedie, ci ca un semnal normal.

„Când s-a terminat bugetul, e cu foame. Și asta nu ne place. Dar n-avem ce face.” Acest tip de discurs scoate dieta din zona de dramă și o aduce în zona de realism.

Fastingul – extensia firească a dietei Moromete

Postul intermitent se potrivește natural cu această filosofie. Nu este despre restricții extreme, ci despre organizarea meselor într-un interval mai scurt. Practic, îți concentrezi cheltuielile calorice, în loc să le împrăștii pe toată ziua.

Modelul 16:8, de exemplu, presupune 16 ore de post și 8 ore în care mănânci. Pentru mulți oameni, acest lucru reduce automat gustările inutile și crește atenția asupra calității meselor. Nu pentru că „nu ai voie”, ci pentru că bugetul devine vizibil.

De ce dieta Moromete este mai actuală ca niciodată

Trăim într-o lume a abundenței alimentare, dar a confuziei nutriționale. Avem acces la mâncare non-stop, dar tot mai multe probleme de greutate, diabet, inflamație și oboseală cronică. Dieta Moromete vine ca un duș rece: ne amintește că limitele există, chiar dacă le ignorăm.

Nu promite slăbiri spectaculoase în 7 zile și nu vinde iluzii. În schimb, propune o relație mai matură cu mâncarea. Să mănânci mai rar, mai simplu, mai conștient. Să alegi ce merită „banii” tăi calorici și ce nu.

Dieta Moromete nu îți spune ce să mănânci la micul dejun sau câte grame să pui în farfurie. Îți spune ceva mai greu: să gândești. Să înțelegi că nu poți mânca fără număr, fără consecințe. Că bugetul de calorii, spre deosebire de cel financiar, nu poate fi suplimentat la infinit.

Este o dietă a responsabilității, nu a restricției. O dietă care nu începe în farfurie, ci în minte. Și tocmai de aceea, pentru mulți, este cea mai greu de ținut – și cea mai eficientă.

CITEȘTE ȘI:  Ce se ascunde în pâinea cumpărată zilnic din supermarket. Te îmbătrânește și nici nu îți dai seama

Alimentul adorat de pensionarii români care îți scurtează viața cu 10 ani. Medicul Vlad Ciurea avertizează: „Este otravă pentru creier!”