Tot mai mulți locatari din Capitală vor să scape de sistemul centralizat și să își pună centrală termică de apartament. Doar că, în realitate, drumul până la „libertatea termică” nu e nici simplu, nici ieftin și nici rapid.
Discuțiile au explodat mai ales în cartierele unde apa caldă și căldura au devenit subiect de glume amare. Și, ca de obicei, entuziasmul de început se lovește repede de întrebarea care taie elanul: cât costă tot filmul ăsta?
În 2026, o centrală de apartament montată „ca la carte” în București ajunge lejer la 15.000 – 20.000 de lei. Și nu, nu e doar cutia aia de pe perete.
În banii ăștia intră avize, proiecte, instalații, modificări prin apartament, manoperă și tot ce apare „pe parcurs” — iar surprizele sunt aproape garantate. Mulți proprietari spun că adevăratul șoc vine abia după ce încep lucrările, când apar costuri pe care nimeni nu le-a menționat la început. Pe scurt, nu mai vorbim doar de confort, ci de o investiție serioasă, făcută mai mult din nervi decât din economie.

Teoretic, pare simplu: îți pui centrală și ai scăpat. Practic, începe maratonul de dosare, aprobări și așteptare. Înainte să ai căldură, trebuie să te desprinzi oficial de sistemul centralizat, apoi să faci proiecte de gaze, verificări și programări la firme autorizate. Iar în București, timpii de așteptare pot întinde procesul pe săptămâni bune.
Mulți instalatori i-au avertizat pe clienți: dacă nu începi vara, riști să intri în iarnă tot „la mâna RADET-ului”.
Nici montarea centralei nu este simplă. Locatarii trebuie să suporte: găuri în pereți, țevi trase nou, calorifere mutate sau schimbate, praf și muncitori prin casă. În blocurile vechi, situația e și mai complicată. Coloanele comune și instalațiile învechite fac ca fiecare intervenție să fie un mic puzzle tehnic. Iar uneori e nevoie de acces în spații comune sau chiar coordonare cu vecinii, ceea ce încetinește tot procesul.
Mulți cred că odată montată centrala, „gata, nu mai plătesc nimic la căldură”. Realitatea îi cam contrazice. Chiar și cu centrală proprie, o parte din costurile de încălzire rămân pe listă. Țevile din bloc care trec prin apartament încă degajă căldură, iar spațiile comune sunt încălzite în continuare de sistemul centralizat. În unele cazuri, asta înseamnă chiar și 15–20% din vechea factură, ceea ce pentru mulți e o surpriză destul de neplăcută.
Unii locatari spun că merită, mai ales cei care au stat ierni întregi fără apă caldă și s-au săturat de promisiuni. Pentru ei, liniștea din casă bate orice calcul de cost.
Alții preferă să rămână conectați la sistemul centralizat, chiar dacă e imperfect, doar ca să evite haosul lucrărilor și investiția inițială.
„Birocrația și execuția lucrărilor pot dura câteva luni. Dacă începi demersurile vara, ai toate șansele să fii gata înainte de primele probe la rece din toamnă. Voi cum vedeți situația? Merită deranjul și investiția inițială pentru controlul total asupra căldurii din casă, sau preferați să rămâneți la sistemul comun?”, a scris un bucureștean pe un grup de Sector 5.
Cert e că trendul continuă să crească în Capitală, iar firmele de instalații spun că vara a devenit deja sezonul „centralelor”, când tot mai mulți încearcă să scape de dependența de sistemul public.
Cum reduci rapid consumul centralei termice. Soluția care s-a dovedit utilă