Niciun alergător nu a dominat o probă atât de categoric precum a făcut-o Edwin Moses la 400 de metri garduri, unde a fost neînvins timp de zece ani, între septembrie 1977 și iunie 1987, perioadă în care a obținut 122 de victorii consecutive, dintre care 107 în finale.
Palmaresul său impresionant, din care fac parte două medalii de aur și una de bronz la Jocurile Olimpice, două titluri mondiale, un aur la Jocurile Bunăvoinței și alte trei medalii de aur la Cupa Mondială IAAF, ar fi putut fi și mai bogat dacă Statele Unite nu ar fi boicotat Olimpiada de la Moscova.
Abia în 1987, pe 4 iunie, seria victorioasă a lui Moses s-a oprit la 122 de curse, Danny Harris fiind cel care i-a întrerupt invincibilitatea la Madrid, după nouă ani, nouă luni și nouă zile. Momentul a fost atât de important încât toate televiziunile și-au întrerupt programul obișnuit pentru a anunța prin breaking-news că vor vedea ceva ce nu s-a mai întâmplat de aproape zece ani: Edwin Moses a pierdut! Dar imediat, el a câștigat alte zece curse la rând, printre care și finala Campionatelor Mondiale de la Roma, unde a cucerit al doilea său aur, învingându-l chiar pe Harris.
Moses a rămas unul dintre cei mai importanți ambasadori ai sportului la nivel mondial prin diferitele funcții deținute și proiecte în care a fost implicat de-a lungul timpului, printre care cea de președinte al Laureus World Sports Academy, al cărei scop este promovarea și creșterea participării la sport la toate nivelurile și, de asemenea, utilizarea sportului ca instrument de schimbare socială în întreaga lume.
“Sper ca seria mea de victorii să reziste mult timp de acum încolo. Aceasta va fi amprenta mea asupra sportului, moștenirea mea. Sper ca lumea să își amintească de mine drept tipul pe care nimeni nu putea să-l bată. Pe măsura trecerii timpului, acel record capătă și mai multă însemnătate” – Edwin Moses
P.S. Povestea completă a lui Edwin Moses poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.