La o vârstă la care alți copii descoperă lumea prin joacă și iubire, Judit Toto a întâlnit răul în cele mai crude forme. Propria mamă a agresat-o fizic până într-un punct în care a ajuns în comă. A fost apoi preluată de sistemul de protecție a copilului. Însă, locul care trebuia să o protejeze s-a transformat într-un nou coșmar: a fost abuzată de bărbatul desemnat să aibă grijă de ea și ani la rând a păstrat tăcerea. CANCAN.RO a stat de vorbă cu Judit, care a povestit ce a simțit ea, la 11 ani, când a prins curajul să spună ce coșmar trăia, iar adulții din jur nu au crezut-o.
Povestea lui Judit nu este doar despre abuzul unui copil, este despre un sistem care, în loc să protejeze, a adăugat durere. Este și un apel la conștientizarea realității copiilor vulnerabili, la responsabilitate și la nevoia de schimbare reală.

Judit a stat în spital luni bune, după ce propria ei mamă a lovit-o fără milă. Avea doar câțiva anișori. Mama ei a fost decăzută din drepturi pentru rele tratamente aplicate minorului, iar micuța a fost preluată de sistemul de protecție a copilului, un loc care ar fi trebuit să fie un refugiu, dar care s-a transformat într-o sursă continuă de suferință. Preluată în plasament de o familie de asistenți maternali mai în vârstă, fetița a fost supusă abuzurilor de către „tatăl” desemnat de sistem. Ani de zile, sub amenințări și manipulări, Judit a păstrat tăcerea, neștiind cui să se plângă.
Coșmarul a început la vârsta de 9 ani, când, spune ea, „începusem să arăt deja ca o adolescentă”. Atunci, bărbatul care trebuia să-i fie „tată”, a început să o abuzeze. Soția acestuia nu a fost deloc un sprijin pentru copilă, care se temea de aceasta din cauza modului în care o trata.
„Când mă împotriveam și nu-l lăsam pe el să facă ce vrea, mă santaja, mă făcea så mă simt prost, mă amenința si mă făcea să plâng, ca sotia lui. Deci ori îl lăsam, ori făcea mai rău, ca sotia lui”, povestește tânăra.
Mai mult, atunci când îndrăznea să întrebe ce se întâmplă, bătrânul îi spunea că e absolut normal ce făcea el, doar să „nu mai spună nimănui”.
La 11 ani, a început să înțeleagă că ceea ce trăia era extrem de greșit și grav, așa că a prins curajul să-i scrie o scrisoare dirigintei, în care a dezvăluit totul. Întâlnirea ulterioară cu adulții care trebuiau să o protejeze s-a transformat însă într-o nouă traumă: nu doar că nu a fost crezută, ci a fost și pedepsită pentru că „a spus”.
„După aceea m-am simțit și mai rușinată pentru că au aflat și prietenii familiei, toată lumea. Îmi era foarte rușine cu mine, eram foarte tristă, dezamăgită, în sufletul meu, că nu aveam la cine să apelez. Mă simțeam pierdută, ca si cum nu mai am ce să fac, nu am de ales, asta este soarta mea. Și să nu mai spun despre câte nopți am mai continuat să stau la ei, câte nopți am plâns, am adormit plângând. Și nu plâns că am luat o notă mică. Mă bucur că s-a terminat. Ce am trăit eu la ei, nu aș putea să doresc nimănui. (…) Și dacă sunt crezuți, sunt ei vinovați (n.r. copiii abuzați). Nu pot să înțeleg eu chestia asta, cum să învinovățești un copil. Un copil trebuie să aibă mai multă minte decât un adult sau ce?”, a declarat Judit Toto pentru CANCAN.RO.
Mai mult, tânăra povestește că ce a urmat după tentativa ei de scăpare din ghearele lor a fost la fel de traumatizant ca și abuzul. „Mama” maternală i-a aplicat corecții fizice pentru că „i-a făcut de rușine” și i-a reproșat și că ar fi nerecunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru ea:
„Îmi spuneau, în mare parte mama maternală: Cine naiba te crezi aici, cum îti permiți asă spui șa ceva despre niște oameni credincioși? Nerusinato! Noi te-am primit în casă si tu vrei să ne bagi în puscărie?”, ne-a mărturisit tânăra.
Anii care au urmat au fost la fel de grei.
„Jigniriile si terorizarea emotionalā, câteodatā și fizicā, erau la ordinea zilei din partea asistentei maternale, și din partea omului āla când îl refuzam să mā atingā. Credeam că nu o să se termine niciodată, decât la 18 ani când puteam să plec”, ne-a mai spus Judit.
Abia la liceu, psihologul școlii a sesizat că ceva nu era în regulă și a reușit să o facă să vorbească despre abuzurile pe care le-a îndurat și, pentru prima dată, să se simtă ascultată. Acea discuție a fost începutul unui drum lung spre vindecare. Judit a fost scoasă din casa asistenților maternali și a intrat într-o casă de tip familial, unde a putut continua studiile și începe să își reconstruiască viața.
În timp, a aflat și alte detalii despre familia ei biologică: are peste 15 frați, dintre care trei au murit din cauza mamei. A cunoscut câteva dintre surori și a început să înțeleagă mai bine rădăcinile traumei sale. Inițial, își dorea să lucreze în sistemul de protecție pentru a ajuta și alți copii aflați în situații similare, însă recunoaște că ar fi extrem de greu să repete aceleași experiențe zilnic.
„A venit să mă vadă la centrul din plasament de la Targu Mureș, dar nu am recunoscut-o”. spune aceasta.
Anii de terapie au ajutat-o să învețe să trăiască cu trecutul său, să își accepte suferința și să își construiască propriul drum. Cu o statură modestă, 1,40 m, Judit este, însă, un adevărat munte de putere. Judit are acum 23 de ani și a terminat o facultate de Asistență Socială.

„Sunt calificată dar nu am lucrat în acest domeniu. Nu mi-ar plăcea”, ne-a mai mărturisit tânăra.
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.