Valentin, un tânăr în vârstă de 34 de ani, atras de o ofertă de muncă în Olanda, a ajuns să fie exploatat, plătit cu doar jumătate din suma promisă și cazat într-un adăpost insalubru. Cum a ajuns în situația asta – vedeți în articol!
Foarte mulți muncitori europeni trăiesc în condiții extrem de grele, controlați de agenții de muncă ce le decid totul — de la salariu și locuință până la accesul la servicii medicale. Valentin Fuentes del Burgo a vorbit cu jurnaliștii El Espanol în cele câteva minute de pauză din timpul programului și a făcut mărturisiri cutremurătoare. Acesta a spus că acum este „mai bine”, dar în urmă cu doar câteva luni condițiile în care trăia erau „dezastruoase”.
Tânărul de 34 de ani a ajuns în Olanda după ce a fost atras de o ofertă de muncă publicată de o agenție de muncă temporară, care promitea un salariu de 650–700 de euro pe săptămână și cazare inclusă. Valentin, originar din Ciudad Real, lucra în sectorul metalurgic, unde nu ar fi putut câștiga niciodată o astfel de sumă, iar responsabilitatea de a-și întreține fiica l-a determinat să accepte oferta fără ezitare.
Acesta s-a gândit bine înainte, și-a făcut calculele și, când a ajuns la concluzia că „merită”, a hotărât să încerce în afara Spaniei, în căutarea unui salariu mai mare. În momentul în care a ajuns acolo, și-a dat seama că lucrurile nu erau așa cum i se promisese. Muncea descărcând paleți opt ore pe zi în aeroport, în ture de dimineață, după-amiază și noapte, inclusiv în weekenduri.
„Din cei 600 sau 700 de euro pe care mi-i promiseseră, am primit 400, o sumă mult sub ceea ce ar fi trebuit să încasez. Două săptămâni pe lună nu aveam apă caldă și trebuia să ne dușăm la sala de sport. Nu aveam hotă în bucătărie, nici evacuare, așa că alarma de incendiu pornea o dată la câteva minute”, spune Valentin.
Valentin a început să vorbească cu colegii de muncă și a descoperit că, în afară de o diferență de cel mult 50 de euro, niciunul nu primea salariul promis inițial. De asemenea, cazarea se dovedea a fi un fel de „adăpost pentru consumatori de substanțe interzise, neterminat”, unde aproximativ 25 de persoane trăiau în „condiții jalnice”. Cu mama fiicei sale, tânărul de 34 de ani vorbea foarte rar și nici măcar nu putea primi vizite. „Dacă aduceai pe cineva, te dădeau afară imediat”, povestește el.