Doina Melinte este invitată în cea mai nouă ediție a podcastului Altceva cu Adrian Artene – care a avut premiera sâmbătă, 14 iunie 2025. ”Regina atletismului” din anii `80 a făcut o serie de confesiuni despre copilărie, familie, despre sacrificiile din spatele medaliilor câștigate și a recordurilor doborâte, dar și despre situația inedită în care i-au ”dispărut” 10 zile din viață. Emisiunea integrală poate fi urmărită AICI.
Doina Melinte, una dintre legendele atletismului românesc, a fost invitată în cea mai nouă ediție a podcastului Altceva cu Adrian Artene. De-a lungul carierei sale, ”Regina atletismului” a câștigat două medalii olimpice – aur și argint, 3 mesalii la Campionatele Mondiale – 2 de aur și una de bronz – și 5 la Europene și este deținătoarea a patru recorduri mondiale la 1.500 și o milă.
Doina Melinte s-a născut pe data de 17 decembrie 1956, la Hudeși, Botoșani, într-o familie cu trei copii. Confrom spuselor sale, ziua în care a venit pe lume a fost maractă de o întâmplare haioasă, destul de frecventă în vremurile respective. Mai exact, se pare că tatăl ei nu s-a grăbit să dea vestea că fiica lui a venit pe lume. Deși Doina Melinte s-a născut în data de 17 decembrie, părintele său a declarat-o zece zile mai târziu, pe 27 decembrie
ADRIAN ARTENE: V-ați născut pe data de 17 decembrie și sunteți trecută în certificatul de naștere pe data de 27.
DOINA MELINTE: Sunt săgetător. M-am născut pe data de 17 decembrie, iar tăticul meu nu a vrut să mă înregistreze pentru că, nu știu de ce, probabil a visat ceva… cum că nu voia să am un an alcătuit din câteva zile. Pe data de 27 decembrie l-au chemat la sfatul popular și m-a înregistrat. Sunt săgetător și mă caracterizează zodia.
ADRIAN ARTENE: Aveți o poveste similară cu Mihai Eminescu, o altă personalitate născută în Botoșani. Căutam să documentez această diferență și căutam în scrierile lui George Călinescu faptul că ”zăpezile erau înalte și tatăl lui Eminescu nu s-a grăbit să îl înregistreze”.
DOINA MELINTE: Într-adevăr, în zona respectivă – pe vremea aceea, zăpezile erau foarte mari. La un moment dat dispăreau și gardurile, erau înghițite de zăpezi. Am avut o copilărie foarte frumoasă acolo. Am stat acolo până în clasa a 5-a, după am făcut liceul la Bistrița, m-am întors, am făcut facultatea la Suceava, m-am întors la Bacău – după ce am terminat facultatea, și am rămas în Bacău până în 2009. În 2009 s-a schimbat soarta destinului meu.