Cumpărături „de calitate” sau autoamăgire costisitoare? Noul trend care ne face să scoatem banii din portofel cu sufletul împăcat

Isabel Cristo, jurnalistă la New York Times, povestește cum a încercat să împace pasiunea pentru cumpărături cu dorința de a fi o consumatoare responsabilă. De la „slow fashion”, la shopping cu conștiința împăcată, ea descoperă că obsesia de a cumpăra nu dispare, ci doar primește o justificare mai elegantă.

Între plăcerea cumpărăturilor și „alegerile corecte”

Cristo recunoaște, îi place să cumpere lucruri frumoase, dar știe și cât de mult afectează asta planeta și lucrătorii din industria modei. De ani de zile a încercat să reducă impactul negativ cumpărând aproape doar din magazine second-hand — o soluție mai ieftină și mai „corectă”, care îi permitea să experimenteze fără să se simtă vinovată. Dacă lua o bluză care nu-i venea bine, o putea readuce în circuit fără să ajungă la gunoi.

Dar odată cu explozia pieței vintage, prețurile au crescut, magazinele s-au umplut de haine ieftine deja uzate, iar piesele cu adevărat valoroase dispăreau imediat. Așa că nevoia de cumpărături revenise, dar vechea metodă nu o mai ajuta.

Apoi a apărut un refugiu: calitatea. Influenceri, creatori de conținut și stiliste vorbeau despre „piese bine făcute”, materiale superioare și croieli care „durează o viață”. Isabel a început să cumpere pulovere Ralph Lauren, cămăși Armani și articole de la mici designeri independenți, fiind convinsă că investește în lucruri care vor rezista în timp. Dar în realitate, nu a cumpărat mai puțin. Doar a schimbat stilul de a face cumpărături și a găsit o justificare morală.

Calitatea – noul ideal, dar și noua iluzie

Conceptul de „calitate” a devenit o emblemă a bunului gust, un mod de a arăta că înțelegi impactul industriei, că refuzi ritmul nebun al trendurilor și că preferi durabilitatea în locul haosului fast fashion.

Dar între timp, ceva s-a schimbat. Poți cumpăra produse slabe calitativ indiferent de preț, inclusiv la prețuri de lux. Brandurile mari reduc standardele pentru a menține profitul, iar clienții încep să observe. Un exemplu devenit viral a fost cel al modelului Wisdom Kaye, care a arătat cum două piese Miu Miu, cumpărate cu mii de dolari, s-au rupt aproape imediat. Filmarea a făcut înconjurul lumii.

Internetul s-a transformat rapid într-un centru de control al calității: influenceri care explică diferențele dintre cusături, croieli, materiale sau care disecă genți scumpe pentru a vedea din ce sunt făcute de fapt. Pentru pasionați, hainele nu sunt doar haine — sunt texte pline de coduri. Iar „calitatea” devine un nou alfabet.

La fel ca mișcarea slow food, și ideea de slow fashion riscă să transforme o intenție bună într-un lux inaccesibil pentru cei mai mulți. Etica devine privilegiu, iar „calitatea” un stindard moral.

Cristo ajunge la o concluzie sinceră. Conceptul în sine e bun, dar adesea e doar o poveste frumoasă care ne permite să cumpărăm la fel de mult, doar că fără sentimentul de vinovăție. Pentru că, în realitate, nimeni nu are nevoie de încă o pereche de pantaloni perfecți „care țin o viață”. Însă uneori, când umpli un loc gol din dulap, ai senzația că umpli un gol din suflet.

CITEȘTE ȘI:

Motivul real pentru care Brooklyn Beckham și-a blocat părinții pe Instagram. O persoană apropiată a dezvăluit totul

Actorul de la Hollywood, care a ajuns să trăiască pe străzi, a fost cazat la hotel de un coleg de breaslă. Ce a urmat depășește orice imaginație