Vara este sezonul în care mulți români se întorc din Grecia cu sticle de ulei de măsline sau consumă mult mai des acest produs în salate și preparate reci. Medicul Mihail Pautov atrage însă atenția că nu orice ulei etichetat drept extravirgin este și unul de calitate. Specialistul explică ce semne trebuie să ridice suspiciuni și ce informații trebuie verificate înainte de cumpărare.
Primul lucru la care ar trebui să fie atenți consumatorii este ambalajul. Potrivit lui Mihail Pautov, sticlele transparente sau recipientele din PET reprezintă un semnal de alarmă.
Lumina accelerează degradarea uleiului de măsline și îi poate afecta proprietățile în timp. Din acest motiv, producătorii care pun accent pe calitate folosesc de regulă sticle închise la culoare sau recipiente opace.
„Red flags este sticlă transparentă sau PET”, avertizează medicul.
Mulți cumpărători verifică doar termenul de valabilitate, însă acest lucru nu este suficient.
Mihail Pautov explică faptul că un ulei poate fi obținut din recolte mai vechi și totuși să fie încadrat în perioada legală de consum. De aceea, este importantă data recoltării măslinelor, nu doar data până la care produsul poate fi consumat.
„Poți să ai uleii vechi de doi ani amestecat, care este bun de consumat până la încă un an, dar tu nu știi când a fost el făcut.”
Un alt detaliu important este proveniența uleiului.
Specialistul spune că formularea „amestec de uleiuri din afara UE” poate indica un produs de calitate inferioară, realizat din măsline și uleiuri colectate din surse diferite.
„Atenție la această sintagmă amestec de uleiuri din afara UE, indică calitate inferioară, măsline oxidate, măsline adunate de peste tot, uleiuri adunate de peste tot, amestecate. Rezultă un ulei de măsline extravirgin, dar în niciun caz un ulei premium.”
Pentru a avea șanse mai mari să alegi un produs de calitate, Mihail Pautov recomandă verificarea câtorva elemente esențiale.
În primul rând, ambalajul ar trebui să fie din sticlă verde închis, maro sau într-o cutie complet opacă. Apoi, eticheta trebuie să conțină data recoltării măslinelor și informații clare despre regiunea de proveniență.
„Ce trebuie să căutăm? Ambalaj, sticlă închisă la culoare verde închis, marou sau cutie opacă, data recoltării, harvest, data la care măslinele au fost recoltate, origine, monoculturi sau o singură regiune specificată clar.”
Chiar și atunci când un produs pare premium și are un preț pe măsură, medicul recomandă verificarea informațiilor oferite de producător.
În multe cazuri, analizele de laborator sunt disponibile online și pot oferi indicii clare despre calitatea reală a uleiului.
„Chiar și dacă te duci în supermarket și vezi un ulei care pare premium și poate este la un preț premium, ce poți să faci este să cauți acel ulei și să cauți producătorul lui.”
Potrivit lui Mihail Pautov, unul dintre cei mai importanți parametri este aciditatea.
Deși legislația permite ca un ulei extravirgin să aibă o aciditate de până la 0,8%, produsele premium se situează mult sub această limită.
„Trebuie să existe pentru acel ulei analiza de laborator. Ce trebuie să aibă este o aciditate menționată sub 0,3% pentru calitate premium, limita oficială fiind 0,8%.”
În concluzie, medicul îi sfătuiește pe consumatori să nu se lase convinși doar de eticheta „extravirgin” sau de prețul ridicat. Ambalajul, data recoltării, originea măslinelor și analiza de laborator sunt criteriile care fac diferența dintre un ulei obișnuit și unul cu adevărat premium.