Istoria zbuciumată și neterminată a Casei Radio

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În 1986, aflat în plină psihoză megalomană, Ceaușescu construia nu doar clădiri uriașe, ci avea grijă și de setea de cultură a cetățenilor, motiv pentru care a dorit construirea unui muzeu impresionant. Colosul neterminat cunoscut de bucureșteni drept ”Casa Radio”, aflat la intersecția Splaiului cu Știrbei Vodă, urma să fie finalizat în 1992 și să adăpostească ”Muzeul Național de Istorie a Republicii Socialiste România”. Dar revoluția a venit fulgerător, iar în urma comunismului a rămas o clădire sinistră, despre care se spun și astăzi povești de groază.

Pentru ridicarea clădirii a fost dărâmat un vechi hipodrom, care a funcționat exact pe locul Casei Radio între anii ’50 și ’80. Înainte de hipodrom, în perioada interbelică, spațiul respectiv reprezenta baza sportivă Venus, numele unui fost club de fotbal interbelic care a activat între 1914 și 1948.

Dar fotbalul și echitația erau activității prea profane pentru comuniștii care visau să facă ceva măreț în acel punct cheie al Bucureștiului. Deși neterminată, clădirea chiar a fost inaugurată oficial pe 23 august 1989, când parada militară tradițională desfășurată de fosta zi națională s-a ținut pentru prima dată în fața noii construcții. Avea să fie ultimul 23 august serbat de Nicolae Ceaușescu.

După căderea comunismului, Casa Radio a căzut și ea, în uitare. Pentru mulți ani a reprezentat un soi de paradis al oamenilor fără locuință, iar un mit urban încă vânturat de locuitorii din zonă spune povestea unei studente care s-ar fi sinucis aruncându-se de pe clădire, în 1992, și a cărei fantomă bântuie și acum zona respectivă, una cunoscută și pentru incidența neobișnuit de mare a accidentelor rutiere tragice.

În 2003, terenul și clădirea au fost preluate de o firmă străină importantă care și-a propus construirea unui ansamblu rezidențial și turistic futurist, dar futurismul anunțat este învins, încă, la 15 ani după încheierea parteneriatului, de trecutul greu de lăsat în urmă cu adevărat.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic