Au trecut 13 ani de la accidentul grav suferit de Mihai Neșu la Utrecht, un episod care i a schimbat definitiv viața și l a lăsat cu o paralizie permanentă. Fostul fotbalist, astăzi în vârstă de 43 de ani, continuă să își gestioneze situația medicală și financiară în condiții dificile, în ciuda sprijinului limitat primit din România.
Veniturile sale din țară sunt reduse: o pensie de invaliditate de 500 de lei, completată de indemnizația de aproximativ 2.000 de lei destinată însoțitorului. Principala sursă de bani rămâne însă pensia de 3.000 de euro pe care o primește lunar din Olanda, statul unde accidentul a fost încadrat ca accident de muncă.
Mihai Neșu a explicat deschis cât de greu ar fi să trăiască doar din sumele oferite de România:
„Eu iau 500 de lei pe lună și mai ia și ea (n.r. sora sa) vreo 2.000 sau poate mai mult. Hai să spunem că luăm 3.000 amândoi. Practic, eu cu ea ar trebui să trăim de 3000 de lei și ea să aibă grijă de mine și să îmi dea de mâncare mie și ea să mănânce. Să aibă grijă și de cele medicale. Așa trăiesc alții care n-au posibilități și eu nu pot să zic nimic. Sunt eroi! Nu-mi pot imagina cum. Am prieteni și mi-e și rușine să-i întreb cum se descurcă. Bravo lor! E ceva de admirat și nu e normal să fie viața așa de grea pentru persoanele cu dizabilități. Ca să închid paranteza, n-am de ce să mă plâng. Slavă Domnului, am avut posibilități să am bani când am fost fotbalist”.
Fostul sportiv a vorbit și despre efectele noilor măsuri administrative asupra fundației sale, care gestionează un centru de recuperare. Eliminarea facilităților fiscale pentru persoanele cu dizabilități generează un cost suplimentar de aproximativ 36.000 de euro pe an pentru organizație.
Mihai Neșu speră ca situația să fie una temporară și afirmă că are încredere în autoritățile locale:
„Avem o relație bună cu domnul Bolojan, vreau să cred că această decizie i-a scăpat. Au fost tăiate toate scutirile și facilitățile de care beneficiau persoanele cu dizabilități. Va fi mult mai greu să îi ajutăm, mai ales că persoanele cu dizabilități au rămas fără aceste scutiri de impozite. Ne-am asumat responsabilitatea să avem grijă de copiii cu dizabilități și ne-am dorit un loc frumos, unde să se bucure de acest proiect, cu ajutorul oamenilor. Credem că această situație este temporară și, așa cum îl cunosc pe domnul Bolojan, el are dorința de a face lucruri bune în țara asta. A făcut lucruri minunate la Oradea”.