Misterul sunetului care a speriat cercetătorii de la NASA. Ce s-a descoperit în cea mai adâncă groapă săpată de oameni

De-a lungul anilor, Statele Unite și Uniunea Sovietică s-au întrecut în proiecte științifice, mai ales cu scopul de a-și demonstra superioritatea tehnologică. Iar din această întrecere a apărut și cea mai adâncă groapă săpată vreodată de om.

Acesta rămâne unul dintre cele mai ambițioase și stranii proiecte științifice din istoria omenirii. În timp ce agențiile spațiale se întreceau spre Lună, oamenii de știință sovietici se întreceau în direcția opusă: înspre centru pământului.

Proiectul, cunoscut sub numele de Forajul Superdeep Kola SG-3, a început în 1970 în districtul Pechengsky din Rusia de azi, lângă granița cu Norvegia. Scopul era simplu, dar important: să foreze cât mai adânc în scoarța terestră, pe cât permitea tehnologia. Până în 1989, atinseseră o adâncime uimitoare de 12.262 de metri, scrie Good Magazine.

Ca să punem asta în perspectivă, gaura este mai adâncă decât cel mai adânc punct al oceanului, Groapa Marianelor (11.188 metri), și mai adâncă decât înălțimea Muntelui Everest și a Muntelui Fuji așezați unul peste altul.

Sunetul misterios a devenit o enigmă

Totuși, ceea ce au descoperit oamenii de știință la acele adâncimi a devenit o adevărată legendă, care a cucerit internetului. Conform Indy100, proiectul este faimos nu doar pentru adâncimea sa, ci și pentru „sunetul terifiant” care se presupune că a ieșit din gaură. O legendă care, se spune, ar fi făcut până și specialiștii de la NASA să se înfioare.

Pe măsură ce forajul se aventura mai adânc, au început să circule zvonuri că microfonul coborât în ​​puț a recepționat zgomote misterioase. Aceste sunete, descrise de unii drept „vaiete” sau „țipete”, au alimentat o legendă urbană persistentă conform căreia oamenii de știință ar fi forat din greșeală o „cale către iad”. Deși teoria „iadului” este, de fapt, folclor, înregistrările audio asociate cu proiectul rămân tulburătoare până în ziua de azi.

Dincolo de mituri, realitatea fizică a găurii a fost suficient de șocantă pentru a opri proiectul. Până în 1992, forajul a trebuit să se oprească. Temperatura la acea adâncime atinsese o temperatură de 180°C, mult mai mare decât se așteptau specialiștii. Căldura era atât de intensă încât roca s-a comportat mai mult ca plasticul decât ca piatra solidă, provocând topirea și funcționarea defectuoasă a utilajelor.

În urma prăbușirii Uniunii Sovietice și a lipsei de finanțare, proiectul a fost oficial închis, iar un capac masiv de metal a fost sudat deasupra gropii uriașe.

CITEȘTE ȘI: 

Familia lui James Van Der Beek a primit 1 milion de dolari în doar câteva ore de la moartea actorului. Fani din întreaga lume au donat bani

Obiceiurile banale care pot reduce cu 40% riscul de demență. Erau în rutina noastră zilnică, dar mulți am renunțat la ele