Chef Orlando Zaharia are o poveste de viață cu adevărat interesantă. Unul dintre cei patru bucătari de la “Chefi la cuțite” a făcut dezvăluiri de senzație în cadrul celui mai nou episod al podcastului “Altceva cu Adrian Artene”. A vorbit despre primele tangențe avute cu bucătăria, dar și care au fost cele mai dificile momente din perioada de ucenicie.
Are o carieră impresionantă în gastronomie, iar povestea sa de viață este cu adevărat fascinantă. În cea mai recentă ediție a podcastului Altceva, Chef Orlando a povestit cum a fost primul contact pe care l-a luat cu o bucătărie profesională.
CITEȘTE ȘI: Chef Orlando Zaharia de la „Chefi la cuțite”, secrete și povești spuse la „Altceva cu Adrian Artene”
În plus, a dezvăluit și care au fost elementele care l-au fascinat cu adevărat și l-au făcut să realizeze că acela este drumul care i-a fost destinat. Un dialog savuros, o călătorie în trecut, în care celebrul bucătar rememorează clipe care l-au șlefuit.
Bucătarul de la “Chefi la cuțite” a intrat pentru prima oară într-o bucătărie profesională la o vârstă fragedă, mai exact la 14 ani. Acolo a început povestea sa, dar mai ales, dragostea pentru gastronomie.
Adrian Artene: Încercăm să reconstituim din copilărie, din adolescență, fragmente ale vieții tale, vreau să-ți reamintesc despre un moment, când la 14 ani jumătate, ai intrat pentru întâia oară într-o bucătărie profesională, la un liceu. Cum a fost prima întâlnire cu acea bucătărie? Era altceva decât ceaunul de la bunici?
Chef Orlando Zaharia: Era cu totul altceva, a fost o perioadă foarte grea, dar totodată benefică. Atunci chiar se făcea școală în adevăratul sens al cuvântului, ucenicie. Oamenii care ne “trainuiau”, veniți din comunism, aveau acele metode mai învechite.
Am aflat pentru prima dată ce înseamnă o marmidă, o tigaie basculantă, cuptoarele acelea. Eu nu văzusem cuptor așa mare, văzusem cuptorul de acasă, de la bunici. A fost o evoluție foarte rapidă, o evoluție care m-a făcut să-mi doresc mai mult.
Mi-a plăcut atât de mult ceea ce am văzut acolo, încât mi se părea că sunt vreun doctor, mi se părea că mâine zbor, mă lansez în spațiu. A fost o trecere foarte bruscă, dar într-un mediu care m-a îmbrățișat și pe care l-am adorat și l-am învățat cu totul.
Adrian Artene: Nu l-ai simțit ostil. Dovadă că ai rămas în același mediu și astăzi. Erai atunci copil de trupă. Care e cea mai ingrată muncă pentru un copil de trupă? Spălatul vaselor, curățatul cartofilor?
Chef Orlando Zaharia: Cea mai ingrată treabă era polishatul podelelor, pentru că le-am mai întâlnit o dată, în armată, metoda puțin schimbată. Atunci în bucătărie se făcea cu cârpa uscată, pentru că era destulă grăsime peste tot.
Aceea era cea mai grea treabă, nu fizic, dar dura foarte mult. Toată lumea pleca acasă, eu stăteam cu lacrimile în ochi și cu alți copii, băieți, fete, și dădeam cu piciorul să polishăm, trebuia să fie lună.
Conținutul „Altceva cu Adrian Artene” poate fi urmărit și pe conturile de Facebook, Instagram, TikTok, dar și pe grupul de WhatsApp.