Povestea Legendarei Casata din București: în premieră vă spunem anul real al deschiderii

Puține locuri supraviețuiesc în memoria urbană chiar și după dispariția lor. Cofetăria Casata este un astfel de loc. Numele acestei faimoase Cofetării vine de la un faimos desert ce se putea consuma doar în acest loc. Dezastrul din 1977 a distrus cofetăria și a adus sfârșitul acestui loc emblematic ce continuă să trăiască însă în memoria bucureștenilor. CANCAN.RO îți spune, din nou, o informație în premieră în presa de după 1990, anul în care cofetăria a fost deschisă.

Cofetăria Casata era situată pe bulevardul Magheru, colț cu strada Take Ionescu. Era așezată între alte două puncte fierbinți ale Capitalei, magazinul de delicatese Vânătorul și terasa Grădinița. Clădirea, care primise în anii 60 porecla de ”blocul Casata”-după numele cofetăriei-care la rândul ei își luase numele de la un faimos desert- era construită în perioada interbelică, în anul 1938 după planurile Jean Văleanu, în stil modernist.

Anul în care s-a deschis cofetăria Casata

Documentându-mă pentru acest articol, am citit cam tot ce se putea găsi în presă. Ca de obicei, am făcut apel la arhivă pentru a afla care este cu exactitate anul în care cofetăria s-a deschis. Unii spun că în 1959, alții că la sfârșitul anilor 60. Nici una din variante nu este corectă.

CANCAN.RO vă oferă un fragment dintr-un anunț apărut în Informația Bucureștiului în 12 iulie 1963:

”În localul situat pe bulevardul Magheru 26, Trustul local de cofetărie şi răcoritoare I va deschide în primele zile ale săptămînii viitoare o unitate, unică în Capitală, specializată în desfacerea îngheţatei.

Cofetăria, care va purta denumirea de „Casata”, va pune zilnic la dispoziţia consumatorilor între 15 şi 20 feluri de îngheţată. În afara sortimentelor cunoscute, ce se vînd în mod curent prin cofetării, aici se vor servi diferite specialităţi, cum ar fi: îngheţată cu cafea albă, îngheţată cu alune, café glace, ciocolată specială, îngheţată cu ananas, îngheţată cu fructe, profiterol cu îngheţată, mereng cu îngheţată etc.

Nu vor lipsi nici casata şi nici parfeurile simple şi glasate în ciocolată, parfeurile de fructe. Unitatea va servi şi 4-5 sortimente de produse pe bază de frişcă. Toate specialităţile de îngheţată vor fi pregătite în laboratorul propriu.

Dotată cu mobilier elegant, cu diverse utilaje frigorifice, cofetăria „Casata“ va avea o capacitate de deservire de circa 80 de locuri. ”

Desertul care a dat numele localului

Ne aflăm în veșnica dilemă, ce a fost mai întâi, oul sau găina. La un prim sondaj însă, cele mai multe voci, printre care și istorici dar și oameni care au trăit în acele vremuri, ar băga mâna în foc că mai întâi a fost oul. Adică, desertul numit Casata.

În fapt, o înghețată lungă și triunghiulară, servită întotdeauna în staniol, împărțită în trei: fistic, vanilie și ciocolată. Între cele trei sortimente de înghețată era pusă dulceață, ori de vișine ori de cireșe.

Profiterolul de Casata intrat în legendă

Sigur că nu ne mai putem închipui care era gustul profiterolului de Casata, dar faptul că acesta a rămas în memoria colectivă, este din nou, o dovadă că era ceva cu adevărat special. Profiterolul de la Casata devenise un adevărat simbol al calității și al rafinamentului. Din descrieri știm că era servit cu un turn de înghețată, un sos dens de ciocolată și mini-choux-uri cu cremă fină de vanilie. Deasupra trona un glob din frișcă bio-cum s-ar spune astăzi, adică naturală.

Cum se întâmplă și în cazul filmelor bune, pe care dacă nu le-ai văzut nu ai înțeles nimic din viață, și în cazul profiterolului de la Casata circula același soi de expresie. Cine nu mâncase un profiterol de la Casata nu știa ce înseamnă o prăjitură.

Ce a întregit legenda?

În primul rând interiorul era de vis. În comunism, care totuși în acei ani nu se asemăna cu cel din anii 80, locul era de un rafinament special. Fețe albe de masă, vitrine mari pline de prăjituri spectaculoase, personalul îmbrăcat în uniforme albe. Muzica cu inspirație occidentală întregea aerul special al cofetăriei devenind un pucnt de atracție pentru protipendadă, intelectuali și tineret.

Să ieși la casata era un adevărat eveniment social, aici, pe terasă, în zilele însorite puteai întâlni elevi de liceu, studenți, artiști. Aici se discutau cărți, filme, se discuta despre muzica occidentală.

Casata era de asemenea singurul loc din oraș în care, mai ales fetele de liceu al căror preferat era, un cafe frappe veritabil.

Blestemul cutremurului din 1977 și sfârșitul trist al cofetăriei

Știu poveștile chiar din gura bunicului meu, cel care mi-a povestit foarte multe despre cutremurul din 1977. ”Căzuse și Casata”- adică blocul cu cofetăria de la parter. Blocul, construit în 1938 nu a rezistat zguduiturii de 7,7 grade pe scara Richter. În momentul în care s-a prăbușit, sub el s-a îngropat o legendă, o lume. Legenda și universul Casata.

Locul a fost curățat, iar o perioadă a rămas un spațiu viran. În numai 3 ani, autoritățile vremii au reușit reconstrucția blocului, nu în forma originală, dar cofetăria de la parter a fost redeschisă, semn că încă de pe atunci se punea preț pe locurile legendare și memoria colectivă.

Din păcate, noua Casata nu s-a ridicat niciodată la nivelul celei vechi. Lipsurile anilor 80, perioada de îngheț ideologic și economic și-au pus amprenta și asupra cofetăriei Casata, cea care și-a pierdut strălucirea de odinioară. În 1988, Casata, alături de alte cofetării din centrul Capitalei au fost transformate în ”celebrele” autoserviri în care puteai consuma iahnie de fasole sau ciorbă, de obicei stând în picioare, iar uneori chiar și bere la halbă.

După 1990, Casata a intrat în malaxorul privatizărilor oneroase, iar astăzi, din cofetărie nu mai există nimic. Decât amintirea. Amintirea acelei Casate vechi, deschisă în 1963 și a cărei istorie reală s-a terminat odată cu cutremurul din 1977.

CITEȘTE ȘI:  România în lacrimi și speranță: vizita Regelui Mihai din 1992, Paștele care a rămas legendă

 Din copilărie până la titlu: povestea Rapidului, a titlului din 1999 și a lui Mircea Lucescu spusă din tribună