Rețetă de mici veche de un secol. Cum se fac cei mai delicioși mititei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

De 1 Mai, încearcă această rețetă de mici veche de un secol. Acesta este felul autentic în care se pregăteau mititeii în urmă cu 100 de ani. De atunci, mulți au adus modificări rețetei și și-au pus amprenta asupra micilor, schimbând diferite ingrediente. Dacă ești curios cum se făceau micii pe vremuri, iată rețeta.

Originea micilor românești

Ziua de 1 Mai înseamnă că aproape toată lumea din România iese în natură la un grătar sau la un picnic. Un preparat se remarcă dintre toate: micii sau mititeii, un preparat din carne tocată. Originea acestui fel de mâncare are mai multe variante.

Rețeta de mici diferă de la o regiune la alta și chiar de la o gospodărie la alta. Fiecare variantă este considerată cea autentică, astfel că stabilirea rețetei originale este aproape imposibilă. În schimb, există mai multe legende despre apariția lor.

Preparatele din carne tocată la grătar, asemănătoare kebabului sau ćevapilor, au ajuns în Balcani din bucătăria otomană încă din secolul al XIV-lea. În fostele state iugoslave sunt cunoscute ca „ćevap”, iar în România au devenit „mititei”, conform medium.com.

Există mai multe povești despre apariția micilor. Una dintre ele apare în cartea „Bucureștii de altădată” de Constantin Bacalbașa. Conform acestuia, la restaurantul „La Idee”, în momentul în care s-au terminat mațele pentru cârnați, carnea a fost pusă direct pe grătar, formându-se astfel micii. O altă variantă susține că același lucru s-ar fi întâmplat la restaurantul „La Iordachi”.

O altă poveste frecvent menționată leagă micii de berăria „Carul cu Bere”. În acest caz, există chiar și o rețetă transmisă printr-o scrisoare trimisă în iunie 1920 de bucătarul localului către un client, un ofițer, pentru ca soția acestuia să poată pregăti preparatul în lipsa lui. Se spune că această scrisoare ar fi păstrată la Biblioteca Națională.

Cea mai cunoscută poveste vorbește despre faptul că originea micilor vine din secolul al XIX-lea. Se spune că au fost creați de un bucătar român pe nume Iordache Ionescu, care lucra în București. Conform poveștii, acesta încerca să prepare cârnați tradiționali, dar a rămas fără membrane, așa că a decis să modeleze carnea fără înveliș, rezultând forma alungită și fără pieliță asociată astăzi cu „mititeii”.

Deși nu se cunoaște originea exactă a micilor, asta nu împiedică pe nimeni să se bucure de mici proaspeți, suculenți și aromați de 1 Mai sau în fiecare weekend, în terasele din piețele din toată țara. Atât românii, cât și străinii sunt fascinați de acest preparat emblematic pentru România. Desigur, ei se consumă aproape întotdeauna acompaniați de muștar, pâine și o bere rece.

Rețetă de mici de acum un secol

La începutul anilor 1900, micii de la „Caru cu Bere” deveniseră un preparat cunoscut nu doar în București, ci și în afara țării.

Rețeta ar fi fost transmisă printr-o scrisoare trimisă de un bucătar al localului către un ofițer care dorea ca soția sa să o poată reproduce acasă. Detaliile au fost făcute publice ulterior, inclusiv de jurnalistul Cătălin Oprișan.

Prepararea începe cu alegerea cărnii. Se folosește carne de vită din zona gâtului, cu grăsime, care se toacă de două ori pentru o textură fină. Dacă este prea slabă, se adaugă seu de vită sau de oaie, aproximativ 100–150 g la un kilogram de carne. Nu se folosește carne de porc, slănină sau costiță.

Separat, se pregătește o zeamă concentrată din oase de vită cu măduvă, aproximativ 500 g de oase pentru fiecare kilogram de carne.

„Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor. Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne”, se arată în scrisoarea trimisă de bucătar.

Ingrediente pentru mici ca acum 100 de ani

Pentru un kilogram de carne, condimentele sunt următoarele:

• 8 g piper proaspăt măcinat
• 12 g cimbru uscat
• 4 g enibahar
• 2 g coriandru
• 2 g chimion
• 1 g anason stelat
• 8 g bicarbonat de sodiu
• 1 linguriță zeamă de lămâie
• 1 lingură ulei
• o căpățână de usturoi

Mod de preparare

Compoziția se frământă aproximativ o oră. La început se adaugă bicarbonatul stins cu zeamă de lămâie, apoi jumătate din zeama de oase și condimentele, mai puțin usturoiul, treptat și uniform.

Amestecul se acoperă și se lasă la rece o zi și o noapte. După aceea, se scoate, se lasă câteva ore la temperatura camerei și se mai frământă încă o jumătate de oră, adăugând restul de zeamă de oase.

Usturoiul se prepară separat sub formă de mujdei, cu apă călduță, folosind o căpățână pentru fiecare kilogram de carne. Se lasă aproximativ 30 de minute, apoi se încorporează în compoziție.

„Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar (n.r: la frigider) o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas”, a povestit Cătălin Oprișan din scrisoarea bucătarului.

Citește și: Program STB și Metrorex de 1 Mai. Până la ce oră merge transportul în comun în București

Citește și: Cum faci mici la tine acasă. Rețeta delicioasă a celebrei Gina Bradea pentru Ziua Muncii