Secretele din bucătăria bunicii: rețeta de gogoși cu drojdie de bere. Se preparau încă din Ajunul Crăciunului!

Bucătăriile tradiționale par să revină în atenția românilor, iar un preparat simplu, dar plin de amintiri, cucerește din nou inimile celor mari și celor mici: gogoșile cu drojdie de bere. Acestea nu mai sunt doar desertul de duminică sau gustarea de sărbători, ci un simbol al vremurilor în care mirosea a făină proaspăt cernută și a unt topit în fiecare casă.

Acum, gogoșile cu drojdie de bere revin în atenția publicului prin rețelele sociale și blogurile culinare, care pun accent pe tradiție și autenticitate. Mulți români caută să recreeze acele momente de odinioară, readucând în casele lor aromele copilăriei și ritualurile de pregătire care făceau dintr-o simplă gustare un eveniment de familie.

Prepararea gogoșilor cu bere

Prepararea începe încă din ajun, când făina este pusă într-o copăiță și așezată aproape de sobă, într-o mișcare care păstra căldura și promitea aluatului un început bun. Această primă etapă, aparent simplă, era esențială pentru textura finală a gogoșilor: făina “îmbrățișată” de căldură se amesteca mai târziu cu lapte încălzit, ouă întregi și gălbenușuri, zahăr, unt topit și drojdie de bere. În plus, puțină sare și coajă de lămâie adăugau aromă și echilibru gustului, transformând aluatul într-un preparat care promitea gustul copilăriei.

După amestecare, aluatul era lăsat să se odihnească și să crească, acoperit cu șervete fine, păstrat aproape de sobă. Ritmul acestui proces amintea de răbdarea de odinioară, când timpul pentru gătit nu era măsurat în minute, ci în mirosuri și sunete din bucătărie. Când aluatul și-a dublat volumul, acesta era presărat cu făină și întins cu grijă într-o foaie uniformă, suficient de groasă pentru a păstra aerul în interiorul gogoșilor.

Tăierea gogoșilor se făcea cu un pahar, fiecare bucată de aluat primind un contur rotund perfect. Ele erau apoi așezate pe site, una lângă alta, dar niciodată lipite, și din nou lăsate să crească. Când aluatul ajungea la consistența potrivită, gogoșile erau scufundate în unt topit într-o tigaie mare. Procesul de prăjire presupunea o atenție constantă: gogoșile trebuiau să se rumenească pe o parte, apoi întoarse cu grijă pe cealaltă, pentru a obține o crustă aurie, crocantă, și un interior moale, pufos.

După ce erau scoase pe o sită pentru a se scurge untul în exces, gogoșile erau presărate cu zahăr, vanilie sau scorțișoară, astfel încât fiecare mușcătură să fie o călătorie înapoi în timp. Gustul lor amintește de diminețile liniștite, de așteptarea copilăriei și de senzația unică a unui desert preparat cu răbdare și dragoste.

Cel mai gustos cozonac de Crăciun: Scărlătescu și Bontea s-au pus de acord. Ingredientele secrete

Doctorul Vlad Ciurea, cel mai tare sfat de Paște: La ce oră trebuie să mâncăm cozonac și pască, de fapt