Ilie Balaci a acceptat să vorbească în cadrul unui interviu de excepție despre familia sa, pasiunile, viciile, triumfurile şi frustrările vieţii de fotbalist. Totul s-a petrecut în urmă cu mai bine de doi ani, când fostul fotbalist a schimbat prefixul. Vă reamintim că marele sportiv, supranumit “Minunea blondă”, s-a stins din viață astăzi, cu înainte de ora prânzului.
Fostul fotbalist al Universității Craiova a răspuns unor întrebări mai mult sau mai puțin indiscrete în 2016, cu ocazia aniversării a 60 de ani.
“Într-o familie contează enorm femeia. Nu numai în familiile fotbaliștilor, bănuiesc că așa e peste tot. Nevastă-mea nu a fost niciodată pusă în situația să vină să-mi ceară bani. Întotdeauna banii mei s-au dus acolo unde a trebuit, pentru familie.
Cel mai bun fotbalist român? Dacă-l întrebi pe unul de 80 de ani va spune: «Aaa, păi, Petschovski a fost peste toți!». Altul, de 60 de ani, o să zică «Balaci». Ăștia mai tineri, care au văzut Mondialul din ’94, unde Hagi a fost cel mai bun din lume, după părerea mea, vor spune «Hagi» Bănuiesc că lumea consideră că acolo unde am antrenat eu au fost cămile. Dar văd că acum s-a mai schimbat impresia. În plus, mă cataloghează după cele două mandate pe care le-am avut la Craiova”, a declarat Ilie Balaci, potrivit gsp.ro.
Pe vremea când juca fotbal, Ilie Balaci fuma câte două pachete de țigări și chiar și chiar și acum… spre bătrânețe, el fuma aproape țigară din țigară. În timpul mărturisirilor, el a dezvăluit că viciul l-a căpătat de la 18 ani, completând că fuma câte “două pachete de Marlboro pe zi”. El a atins și subiectul “tatuaje” și a explicat motivul pentru care nu și-a făcut niciun desen pe corp.
“Asta nu înțelegeți voi. Cu viața mea fac ce vreau. Antrenorii să mă fi întrebat de ce joc prost! Da’ de ce beau, de ce fumez, de ce… Astea mă interesează pe mine. Singurul care ar trebui să-și pună întrebarea: «Bă, da’ de ce fumezi?» sunt eu. Că face rău la sănătate, costă și o grămadă de bani…
Pe un fizic frumos, nu arată rău tatuajele. Sunt tare curios ce vor zice ei când se vor vedea pe la 65 de ani cu tatuajele alea. Indiferent în ce limbă ți-ai scris pe corp, când pielea se face valuri, nu mai vezi ce a fost scris odată.”, a afirmat fostul sportiv.
În cadrul interviului, Ilie Balaci a explicat de ce n-a câștigat și Craiova o cupă europeană, despre banii câștigați în perioada în care a antrenat peste hotare, dar și despre nașsa de a juca la o echipă din străinătate.
“Și condițiile erau altele. Probabil voi nu știți că noi am jucat semifinală de Cupa UEFA, iar cu două zile înainte ne antrenaserăm pe zgură. Universitatea Craiova n-a avut teren de antrenament niciodată! Ne antrenam pe zgură când ploua, iar când era vreme bună, pe terenul mare, pe «Central». Târziu am ajuns să avem echipamente bune, că a venit Adidas să ne dea. Eu n-am primit vreo pereche de ghete de la Craiova. Primeam de la «națională» și dacă voiam eu nu știu ce model, le cumpăram. La Universitatea, târziu au apărut primele suplimentare, pe care noi le numeam «bani mincinoși» sau «bani negri». Când am luat campionatul în 1974, jucam pe 800 de lei la victorie, din care se rețineau 20 la sută la stat. Alte echipe aveau 5.000 de lei de om.
Ce înseamnă mulți bani pentru voi? Cel mai mare salariu a fost de 900.000 de dolari pe an. Dar în 1991 am plecat pe 1.500 de dolari lunar. Erau alți bani atunci. Am câștigat destul de mult, dar nu trăiesc numai din banii luați în lumea arabă. Mai câștig și acum din diverse afaceri.
Poate m-aș fi accidentat și dacă aș fi plecat afară. Poate n-aș fi evitat accidentarea asta indiferent ce aș fi făcut. Poate există o soartă pentru fiecare. Mă uitam recent la Gyor – Buducnost. Una dintre cele mai mari handbaliste din lume, Gorbicz, joacă de șase ani cu o genunchieră. Discutam cu niște prieteni: «Uite, dacă aș fi avut-o când m-am accidentat, aș mai fi jucat și eu cinci-șase ani». Genunchiera asta eu o am azi, făcută în Germania, special pentru cei care au avut afecțiuni ale ligamentelor încrucișate. Și joc cu ea fără niciun fel de problemă, fără să mă feresc.”, a mai spus Ilie Balaci pentru jurnaliștii de la gsp.ro.