Povestea lui Mitica, veteranul ISU Bucuresti. A „pacalit” moartea de nenumarate ori si a salvat sute de vieti!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Dumitru Golotut este pompier din 1991, iar din 2004 este sef de garda de interventie la Detasamentul Obor de pe Bulevardul Ferdinand din Capitala.

“Absolut tot ce se misca trebuie sa stie seful de tura, el e coordonatorul, in prima faza, la un incendiu. La interventie evaluez situatia, cer masini daca mai am nevoie”, explica barbatul cu pullover gri si si mainile batatorite.

Ca orice erou in lupta cu focul, fiecare pompier incepator trebuie sa-si primeasca “botezul”. Asa s-a intamplat si cu unul din cei mai batrani pompieri din Bucuresti. Prima experienta a avut-o la un garaj unde au ars doua masini.

“Acela a fost botezul focului in cazul meu, iar colegii au avut grija sa mi-l dea si pe cel de la unitate. La noi asa se face. Te baga in linia intai, sef de teava si au grija mai multi colegi sa te ude bine de tot. Asta e traditia, ca sa-ti poarte noroc”.

Tot la Damaroaia a avut parte de experiente extreme, care i-au ramas in memorie barbatului cu ochii de un albastru bland. Oricat de ragusita i-ar fi vocea si oricat de adanci ridurile de pe pe frunte, ochii ii tradeaza parca vocatia.

“Prin 1993 am avut un incendiu puternic unde am intervenit, la o vila de pe Bucurestii Noi. Mi-aduc aminte ca am salvat, impreuna cu colegii, pe mama, bunica si un copil. Am intrat pe geam cu un costum special si le-am scos chiar in ultima clipa”, mai povesteste Mitica Pompieru, cum il striga apropiatii.

Pentru Dumitru nimic nu se intampla de unul singur. Orice incendiu stins si orice persoana salvata se intampla “impreuna cu colegii”. La pompieri, spiritul de echipa inseamna supravietuire, nu doar o victorie.

“Bucuria mare a fost ca am reusit sa-i salvam pe toti. A fost pentru prima data cand am simtit ca prin meseria mea pot fi util. Acealasi lucru il simt si astazi. Pe plan profesional nu regret nimic. Nu am avut nicio situatie in care sa iau o decizie pe care mai tarziu sa o regret. Armata am facut-o intentionat la pompieri, mi-a placut meseria asta dintotdeauna. E adevarat ca nu prea ne ajungem cu banii, dar asta e problema generala a tuturor, nu numai la pompieri. Eu unul nu prea pun accent pe bani. Daca faci un lucru si il faci cu pasiune, faci si compromisul asta”, marturiseste Mitica.

Dumitru Golotut este mereu pozitiv, nu-i plac frazele lungi. Vorbeste simplu, direct. Se vede ca ar prefera sa faca ceva. Desi e calm, parca n-are stare.

“Am avut o salvare de persoana intr-o garsoniera. Un barbat a vrut sa-si faca de mancare, a luat foc cratita. Cand am ajuns noi era foarte mult fum, omul era deja intoxicat cu monoxid de carbon. Cei de la salvare ne-au spus ca daca il scoteam minute mai tarziu, nu ar mai fi avut nicio sansa”. Asa se face ca de multe ori interventia pompierilor poate fi chiar unica sansa a victimelor.

Desi a fost toata viata pasionat in meseria pe care o practica, Mitica recunoaste ca pompierii nu au viata personala.

“Pe fata mea am obisnuit-o de mica, am incercat sa o familiarizez cu meseria pe care o am. La fel a fost si cu sotia. Fiind pompier nu prea iti permiti sa ai o viata particulara bine pusa la punct. Zi de revelion, zi de Craciun, zi de Paste, onomastica, toate le petreci aici daca esti de tura. Iti trebuie o sotie puternica care sa te inteleaga. Din punctul meu de vedere sotiile de pompieri sunt cele mai puternice. Eu m-am obisnuit de atatia ani. De sarbatorit, pompierii sarbatoresc atipic. Dar asta este, si maine e o zi”, se confeseaza barbatul.

Unul dintre cei mai batrani pompieri din Bucuresti i-a inspirat pe cei tineri care au invatat valorile reale in meseria de salvator de vieti: “de fiecare data cand stingem un incendiu, la sfarsit ma gandesc, se putea mai bine. Intotdeauna e loc de mai bine. Cred ca asta ii motiveaza si pe cei mai tineri. De fapt, chiar am un var, la tara la Lehliu, caruia ii tot povesteam de experientele prin care am trecut si ca e o meserie frumoasa. I-am spus si lui, ca parea mai dezghetat, ca ar fi bun pentru meseria asta. S-a ambitionat si am aflat de curand ca s-a angajat la Lehliu, ca pompier. Mi-a zis: ce domnle tu poti si eu nu?”

Dumitru nu mai stie de cate ori a imbracat costumul si s-a luptat cu flacarile, insa numarul interventiilor sunt de ordinul miilor. “Cand eram la Damaroaia aveam 3-4 pe noapte. De cand lucrez am avut mii de cazuri, dar recordul a fost de 11 interventii intr-o singura zi. Intr-o seara de Revelion am avut sapte interventii dupa 12 noaptea”, conchide Mitica Pompieru.

(Ionut Ungureanu)