Reportaj din mijlocul unor oameni care cer „Dreptate pentru cei morti!”. Cum am trait „protestul durerii”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Am ajuns in Piata Universitatii la ora 18:30, cu jumatate de ora mai tarziu decat era programat protestul, iar in strada erau deja in miscare mii de oameni. Sunt profund impresionata de marsul organizat, de simtul civic, de dorinta de schimbare a tot ce se intampla in tara asta. Nu e nimic politic aici. Am simtit ca sunt pintre romani. Pentru o secunda, am simtit ca asa a fost si la Revolutie. Oamenii urla din toti rarunchii #Colectiv. De ce a fost nevoie sa moara 32 de suflete nevinovate?

Pana acum, am filmat tot ce se putea filma. M-am gandit ca nu am cum sa cuprind cu un amarat de telefon marea de oameni. In total sunt 40.000. Da. Atatia s-au strans. Nu ma gandeam ca voi lua parte vreodata la un asemenea eveniment. Ajunsi in fata Guvernului, lucrurile s-au precipitat, jandarmii si protestatarii au inceput sa se imbranceasca, sa se injure. Am fost in mijlocul lor si n-am crezut ca scap de acolo fara sa fiu lovita de cineva. S-a instaurat panica. Oamenii se impingeau, se urla din toate partile, nu mai intelegeam nimic. Un individ ma tragea de geaca, eram lipita de pieptul jandarmilor. Nu stiam cum sa scap, multimea se apropia si mai mult de mine, simteam ca nu mai pot respira. I-am rugat sa ma lase sa ies printre ei, insa m-am lovit de un refuz. Incercam sa le spun ca nu mai pot sa stau acolo, ca mai aveau un pic si ma calcau in picioare, dar nu au reactionat. Si-au unit mainile si au format o baricada. Ei, jandarmii.

Imi jucau lacrimile in ochi. Nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge sa ma rog de un jandarm sa ma ajute, ca nu mai pot sa respir, sa ma lase sa trec,  iar el sa ma refuze. Am fost la un pas sa fiu strivita. La propriu. Inima imi batea cu putere si simteam ca ma prabusesc. Nu exagerez. Am simtit o panica totala. Fara iesire. I-am spus ca sunt jurnalista, ca eu filmez aici, ca lucrez in presa, insa raspunsul lui m-a socat, de-a dreptul. „Nu esti din presa daca eu nu te cunosc „. Am vrut sa-l in jur. M-am abtinut, insa am facut-o oricum in gand.

Intr-un final am reusit sa ies. Mi-am cautat prietena si am iesit de pe strada. Oamenii s-au indreptat iar spre Piata Universitatii. Sunt intr-un mars continuu. Nu renunta, vor demisii, vor ca cineva sa raspunda pentru varsarea de sange. Pentru mortii din Colectiv.

In Piata Universitatii s-au adunat oamenii din tot Bucurestiul. Oamenii cer demisia primarului Cristian Popescu Piedone, striga “solidaritate”, dar si jos Ponta sau Oprea. Evenimentul a fost organizat pe Facebook, unde aproape 7000 de persoane si-au anuntat prezenta in centrul Capitalei. S-au adunat mai multi. Strazile toate sunt blocate.

Am mers la fiecare institutie a statului, dupa care in Piata George Cosbuc, acolo unde are sediul Primaria Sectorului 4. Acolo unde s-au dat autorizatii de functionare pentru locatiile din Centrul Vechi.

Marsul a continuat, iar noi, multimea, ne-am indreptat spre Piata Universitatii. Oamenii au strigat acelasi lucru: demisia. Isi doresc ca responsabilii pentru tragedia din Colectiv sa plateasca. Este ora 01:39 de minute si inca mai sunt tineri pe strazi…

Maine, la ora 18:00, va fi un alt mars.

Larisa Ciuta