Din dragoste pentru partid! Generalul Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, şi-a turnat tatăl la partid

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

 În delaţiunile sale, actualul general în rezervă susţine că a fost crescut şi educat de partid de la 14 ani. Comitetul Central al UTM scria despre el că “a dus o muncă intensă începând din 1946 – la exproprierea moşierilor, campania electorală din 1946 şi 1948 la naţionalizare”.

Într-un referat întocmit de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM) şi studiat de News.ro la Arhivele Naţionale, la capitolul „situaţia familiară şi materială” a ex-şefului temutei Securităţi de dinainte de 1989, se precizează că „tatăl deţine 4 hectare de pământ şi este cântăreţ la biserică, a fost prizonier în URSS până în 1947 octombrie, este un element foarte religios”.  Informaţia a fost dată organelor de partid chiar de fiul său, cel care urma să devina general de Securitate. Astfel, într-o „complectare” la Autobiografie, Iulian Vlad povesteşte că, după revenirea în ţară a tatălui său, a activat ca preşedinte al organizaţiei Frontul Plugarilor din judeţul Dolj, până în iulie 1949.

„În mai multe rânduri în toată acesta perioadă a fost chemat la muncă judeţeană, refuzând totdeauna, invocând diferite motive. Că a fost plecat de acasă 6-7 ani de zile (perioada războiului şi a prizonieratului) şi că mama mea nu mai poate să muncească singură sau că nu poate să plece pentru că sunt plecat şi eu de acasă şi în sfârşit totdeauna a invocat o serie de motive. În fond, motivul pentru care a refuzat munca ce i se propusese a fost altul.El fiind cântăreţ de biserică încă de când a venit din Uniunea Sovietică, a mers la biserica„, scria el.

„În general, poziţia mea faţă de toate aceste probleme este foarte clară. Aşa cum am spus în mai multe rânduri, am avut discuţii cu el pe chestia bisericii şi pe faptul că nu a primit munca ce i se propusese de judeţeana Frontul Plugarilor. De altfel, nici el dacă a mers la biserica şi dacă a continuat să mai fie cântăreţ nu a fost legat de biserică propriu zis, ci de banii pe care-i primea de la biserică. (…) Dealtfel şi el acum se căeşte de tot ce a făcut şi acum caută să muncească să-şi lichideze lipsurile trecutului – Eu i-am spus că va trebui să muncească mult, foarte mult, să dovedească astfel partidului prin muncă, devotamentul său faţă de cauza clasei muncitoare”, mai arăta Iulian Vlad despre tatăl sau, pe când avea numai 18 ani.

A refuzat să meargă la muncă

Într-o notă suplimentară, Iulian Vlad explica, din punctul său de vedere, de ce a fost exclus din partid tatăl său. „Faptul că a refuzat să meargă într-o muncă la judeţeană se dovedeşte tocmai prin aceea că el sub niciun motiv nu a vrut să se despartă de biserica şi de casă. Părerea mea este însă că acesta ar constitui argumentul cel mai întemeiat, motivul mai de bază. Scoaterea sa din rândurile partidului a constituit atât pentru mine, pentru mama mea şi chiar pentru el o problema atâta de grea încât cu greu poate să fi descrisă.(…) Poziţia mea faţă de această problema nu este poziţia unui fiu, ci poziţia unui membru al Partidului. Acest lucru i-l am arătat, îl mai arăt şi-l voi dovedi partidului, acelui care m-a crescut şi m-a educat începând de la vârstă de 14 ani”, continuă Iulian Vlad „spovedania” către partid, completare la autobiografia semnată la dată de 24 mai 1951.

Din acelaşi documente rezultă că ultimul şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, în tinereţe a renunţat la şcoală pentru munca de la câmp. Potrivit unor caracterizări ale cunoscuţilor, Iulian Vlad era „cam încrezut şi subestima munca altora, şi de multe ori în loc de critică face bârfeli”.  

În autobiografia semnată la intrarea în Uniunea Tineretului Muncitoresc (UTM), Vlad arăta că din liceu a urmat numai patru clase. „Mai departe nu am mai putut urma fiindcă nu am mai avut mijloace de a mă întreţine la şcoală„, scria Iulian Vlad în februarie 1949. După căderea regimului comunist, Iulian Vlad a fost arestat şi condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicăriii sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi la Bucureşti în decembrie 1989, dar a executat din pedeapsă doar patru ani.