Magia unei invenții care a fermecat Bucureștiul, în cuvintele unui mare scriitor interbelic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Imediat după Marea Unire, muzica era un element central în viața bucureștenilor. Dar, la începutul anilor 20, se asculta doar live. Bucureștenii mergeau la Ateneu dar și la alte ”mici ateneuri” din oraș și întreg peisajul sonor al capitalei era un amalgam fermecător, bifând practic toate etapele de la muzica clasică la cea vulgară.

Pe lângă Debussy sau Șostakovici, de pe străduțele Bucureștiului răzbăteau acorduri de jazz, de șansonete, de muzică ușoară, dar și lăutărești.

Nu era deloc neobișnuit ca orchestra simfonică să încheie un concert de Bach și să i se ceară ”niște naționale” (adică muzică populară) de către cei rămași în sală, la final de spectacol. Și culmea e că muzicienii nici nu prea refuzau.

Și atunci, pe la jumătatea anilor ’20, Bucureștiul a fost zguduit de o minune: apariția radioului. Un Mihail Sadoveanu absolut cucerit nota, după prima experiență cu ”cutia din care iese muzică”: ”Cu toate amestecurile paraziților (nota noastră – calitatea transmisiilor era încă foarte scăzută), am rămas atent numai asupra chemării ce mi se adresa. În mine a lucit conștiința minunii. Spațiul a fost suprimat. Auzeam versurile lui Goethe, muzica lui Gounod ș-o voce caldă și vibrantă de femee. Că nu este spațiu decât pentru neștiința și mărginirea noastră pare evident. Poate noi înșine, de la începuturile părinților de demult și până la cel din urmă, nu suntem decât o undă ori un fior din marele tot. Și, dacă undele acestea trec prin spații infinite, atuncea ce auzim noi acuma sună în veșnicie și nu se stinge niciodată, așa cum nu se vor stinge nici glasurile noastre.” (a consemnat Ioana Pârvulescu, în volumul ”Întoarcere în Bucureștiul interbelic”).

Și, dacă o singură invenție poate să-l facă pe marele Sadoveanu să reacționeze așa, se subînțelege că nu trebuie neglijată. Oare câți au descris la fel de frumos apariția, să zicem, a Instagramului în viețile noastre?

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic