49 de ani de la aselenizare. Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin, primii oameni care au pășit pe Lună

Pe 24 iulie se împinesc 49 de ani de la aselenizare. Primul om care a călcat pe Lună a fost astronautul american Neil Armstrong, un fost pilot militar care pe atunci avea 39 de ani și care era comandatul misiunii spațiale Apollo 11. Modulul spațial a fost lansat spre Lună la data de 16 iulie, iar patru zile mai târziu, cei trei astronauți aflați la bord au ajuns cu bine pe satelitul natural al Terrei. 

Doar doi dintre cei astronauți, Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin au pășit pe Lună, acesta din urmă fiind celebru pentru că a fost primul om care și-a făcut un selfie pe satelitul natural al Pământului. Se împlinesc 49 de ani de la aselenizare, iar acest moment istoric a fost intens dezbătut, stârnind și numeroase controverse.

Se împlinesc 49 de ani de la aselenizare

Niel Armstrong a greșit celebra replică pe care am auzit-o în numeroase filme. „Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire” nu este fraza exactă pe care căpitanul misiunii Apollo 11 a spus-o la aterizarea pe Lună. Americanul ar fi trebuit să spună în prima parte „Un pas mic pentru un om”, dar din fericire,  eliminarea cuvântului „un” a dat naștere uneia dintre cele mai memorabile replici din istoria omenirii.

Apolo 11 este numele primei misiuni în care omul a pășit pe suprafața Lunii. Este și cea de-a cincea misiune cu un echipaj uman din Programul Apollo, gestionat de NASA, și a treia care plasează oameni pe orbita lunară. Fiecare dintre membri Apollo 11 a mai avut la activ câte un zbor în spațiu. Mii de oameni au asistat în direct la lansarea misiunii, iar alte câteva milioane au privit acest eveniment din fața micilor ecrane. Președintele SUA de la acea vreme, Richard Nixon, a urmărit lansarea misiunii Apollo 1 din Biroul Oval al Casei Albe, potrivit wikipedia.org.

Au existat probleme la aselenizare. Astronauții erau cât pe ce să aterizeze într-un loc greșit

Cinci minute după ce coborârea a început, computerul pentru navigare și ghidare al modulului lunar a atras atenția echipajului cu două alarme ale programului neașteptate din șirul care a urmat, 1202 și 1201. La Centrul de Control al Misiunii din Houston, Texas, inginerul informatician Jack Garman i-a spus controlorului de zbor Steve Bales ca totul e în siguranță pentru a continua coborârea. Alarmele programului indicau „revărsări administrative”, ceea ce însemna că computerul nu era capabil să execute toate sarcinile în timp real și trebuia să le amâne.

Pe 20 iulie 1969, modulul lunar (ML) Eagle (Vulturul) s-a separat de modulul de comandă Columbia. Collins, aflat singur la bordul Columbia a inspectat Vulturul, într-o piruetă a acestuia, ca să se asigure că aparatul nu a fost afectat în timpul călătoriei. Apollo 11 a aselenizat cu mai puțin combustibil la bord decât celelalte misiuni. Astronauții s-au confruntat cu o avertizare prematură privind cantitatea de combustibil. S-a descoperit mai târziu că această alarmă a fost provocată din cauza faptului că atracția gravitațională lunară permitea o „unsoare” mai mare a combustibilului, care nu a mai acoperit un senzor pentru combustibil. În misiunile ce au urmat, au fost luate măsurile necesare pentru a preveni acest fenomen.

Când Armstrong s-a uitat afară, a  realizat că computerul greșise punctul de aselenizare, care era de fapt o zonă acoperită cu bolovani, la nord – est de un crater cu diametrul de 400 de metri. În acest moment, căpitanul misiunii spațiale a preluat controlul semi – automat și cu ajutorul lui Aldrin care îi dicta informații despre altitudine și viteză au aselenizat pe 20 iulie 1969, ora 20:17 TU (23:17 TLR) când mai aveau aproximativ 25 de secunde până ar fi rămas fără combustibil.

Teoria conspirației în jurul aselenizării din 1969- o mare minciună?

Unii oameni consideră aselenizarea drept marea farsă a secolului XX. Această idee nu este una nouă. La numai câțiva ani după eveniment, popularitatea acestei idei nu era întrecută decât de asasinarea președintelui american John F. Kennedy și de misterul Zonei 51. Adepții acestei teorii conspiraționiste au spus încă de la începutul anilor  ’70 că explicațiile oficialilor NASA au lăsat de dorit. Unul din cinci americani este convins astăzi că totul nu a reprezentat decât o farsă și că Apollo 11 a fost regizată într-un studio secret din Nevada.

Cei care cred în această teorie iau în calcul mai ales contextul geopolitic al acelor vremuri. Statele Unite ale Americii pierduseră startu în cursa spațială. iar Uniunea Sovietică părea să conducă detașat în toate domeniile. Prima capsulă spațială trimisă în afara atmosferei, primul animal în spațiu, primul om și primul echipaj de trei persoane care ajungeau pe orbita terestră, precum și primul modul fără echipaj, care ajungea pe satelitul natural al Terrei, toate erau realizări sovietice. Acestea, spun conspiraționiștii, reprezintă suficiente motive ca Statele Unite ale Americii să orchestreze cea mai mare farsă a secolului XX. Premiul care lipsea din vitrina Uniunii Sovietice a fost luat de americani. Multe voci spun că statele americane tehnologie necesară transportării dus-întors a unui echipaj uman pe Lună.

Imagini de pe Lună

Unul dintre argumentele des folosite este lipsa stelelor din acele imagini oferite de NASA. Spațiul apare în fotografii ca un imens fundal negru. Cum ar putea fi posibil aceast aspect cu atât mai mult cu cât Luna nu are o atmosferă care să obtureze vizibilitatea stelelor?  Cu toate acestea, este greu de crezut că un eventual regizor ar fi uitat să pună stelele. Contestatarii susțin că poziția stelelor văzute de pe Terra ar fi trădat poziția reală a astronauților.

Argumentele celor care nu cred că prima aselenizare din 1969 ar fi avut loc pot umple volume întregi. Lipsa unei tehnologii capabile pentru o călătorie pe Lună, absența dovezilor concrete, fragilitatea modulului din imagini, dispariția  misterioasă a unora dintre cei implicați în proiectul Apollo 11, dar și refuzul NASA de a oferi mai multe imagini reprezintă doar câteva motive în plus pentru a menține suspiciunile. Cu toate acestea, argumentele aduse de conspiraționiști nu au putut merge niciodată mai departe, în lipsa dovezilor. Pentru mulți, aselenizarea din 1969 este un moment istoric pentru omenire, pentru alții este în continuare un mister.