Confesiunile transsexualului Annemarie: ”A fost propria revoltă față de băiatul din oglindă pe care nu-l plăceam și nu doream să existe!”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Confesiunile transsexualului Annemarie nu pot lăsa pe nimeni indiferent. Subiectul este întotdeauna de actualitate, iar părerile pro sau contra nu lipsesc niciodată. Există prejudecăți, există o imagine deformată, există lipsă de înțelegere și închistare. Dar Mihai a dorit să treacă peste prejudecăți și s-a transformat în Annemarie. Nu i-a fost ușor, a spus el într-un interviu acordat celor de la Libertatea.

I-a fost foarte greu să treacă pentru dorințele și așteptările părinților. Însă nu s-a dat bătut și a ales să-și construiască singur viitorul, devenind o ”Ea”. Așa cum a simțit dintotdeauna. Acum lucrează la un videochat în București și a fost speriată, inițial, atunci când i s-a propus să își prezinte povestea în paginile ziarului.

„Am descoperit că vreau să trăiesc într-un corp de femeie”

Întrebată de reporter când și de ce a ales o astfel de cale, Annemarie a răspuns:

„Nu m-am jucat niciodată cu mașinuțele, nu m-au atras niciodată jocurile pentru băieți. Tot timpul m-am jucat ca o fetiță, cu păpuși. Nici nu știu câți ani aveam când am descoperit că vreau să trăiesc într-un corp de femeie…Parcă a fost dintotdeauna…Nu-mi plăcea ce văd în oglindă. Mă uitam și vedeam că nu sunt eu. Acel eu pe care îl doream. A fost propria revoltă față de băiatul din oglindă pe care nu-l plăceam și nu doream să existe! Dar m-am ascuns mulți ani pentru că eram prea mic ca să pot să fac ceva”, începe Annemarie povestea de viață a celor personaje care, deodată, s-au cuibărit în mintea și în trupul său.

Părinții l-au dus la psiholog pe băiatul care dorea să devină fată

Povestea băiatului care nu se regăsea în trupul său a devenit un subiect pentru specialiști cărora părinții săi le-au cerut sprijinul. Schimbările majore de comportament ale fiului lor erau greu de înțeles și, mai ales, de acceptat. Doar că experții le-au spus că lucrurile trebuie lăsate să își urmeze cursul.

„Eram copil când tata și mama m-au dus la mai mulți psihologi. Schimbările din comportamentul meu i-au îngrijorat și, pentru că au văzut că nu renunț, nu m-au bătut, nu m-au forțat în nici un fel, dar m-au dus pe la doctori. Au primit însă răspunsuri care i-au făcut să lase lucrurile în voia sorții. Chiar dacă nu le convenea…Doctorii le-au zis alor mei să mă lase să-mi aleg calea pentru că poate sunt victima unui accident biologic”, și-a mai amintit Annemarie.