Schiaffino, elementul de referință al fotbalului uruguayan

Juan Alberto Schiaffino Villano este considerat cel mai mare fotbalist uruguayan al tuturor timpurilor. Deși nu avea imaginea unui star adevărat, fiind mai degrabă opusul atletului desăvârșit, Pepe Schiaffino a contribuit din plin la cea mai glorioasă realizare din istoria fotbalului celest, titlul mondial cucerit în 1950 în fața Braziliei în celebrul Maracanazo.

Născut pe 28 iulie 1925 la Montevideo dintr-un tată italian și o mamă paraguayană, Schiaffino a lucrat într-o brutărie și apoi într-o fabrică de aluminiu înainte de a fi selectat la un trial în 1943 de către Penarol, unul dintre cele două mari cluburi din capitala Uruguayului. Cu toate că nu se remarca nici prin înălţime, nici prin constituţia fizică, cel poreclit Pepe a devenit cel mai bun marcator al campionatului uruguayan în 1945. Tot atunci, a debutat şi în naţionala celestă.

Momentul de glorie al lui Schiaffino a venit la Cupa Mondială din Brazilia. După ce marcase de două ori pe durata turneului final, Juan Alberto Schiaffino a ieșit la rampă în meciul de pe Maracana cu Brazilia, care urma să decidă noua campioană a lumii. Brazilienilor le era suficient și un rezultat de egalitate, în timp ce Uruguayul avea doar varianta victoriei pentru a cuceri al doilea său titlu mondial. După ce Friaca a deschis scorul pentru Selecao în minutul 47, Schiaffino a egalat în minutul 66, iar uruguayenii mai aveau nevoie de un gol pentru a le fura de sub nas „Zeița de Aur” gazdelor competiției.

Nu s-a mai întâmplat așa ceva! Meteorologii Accuweather anunță pe ce dată vine...

Colțul de Rai din inima României. Motivul pentru care MII de turiști caută...

„Dumnezeu nu a vrut ca Brazilia să ne bată în acea zi. Când jucam cu ei în amicale sau la Copa America, mereu ne dădeau 3-4 goluri, dar nu și atunci!”, spunea mai târziu chiar Schiaffino. Uruguayul a dat lovitura de grație cu 11 minute înainte de final prin Alcides Ghiggia și a transformat Maracana într-un lagăr al disperării, aruncând întreaga Brazilie într-o tragedie nețărmurită.

Schiaffino devenise deja o țintă pentru cele mai importante cluburi din Italia, care au încercat să facă mari eforturi pentru a-l transfera. AS Roma a oferit jumătate de milion de pesos, o sumă uriașă la acea vreme, în timp ce Juventus l-a trimis tocmai pe patronul companiei Fiat, Gianni Agnelli, la Montevideo pentru a-l convinge, numai că Penarol nu l-a lăsat să plece.

Schiaffino a cucerit patru titluri de campion cu Penarol în cei nouă ani petrecuți la club înainte de fi cumpărat de AC Milan în 1954 pentru 52 de milioane de lire italiene, echivalentul a 72 de mii de dolari, un record mondial în acele timpuri, dintre care 23 de mii i-au revenit chiar lui. Milanul l-a dorit atât de mult încât s-a oferit să achite și toate cheltuielile de transport pentru soția lui Schiaffino ori de câte ori voia să-l viziteze pe Juan Alberto întrucât ea nu a dorit să plece din Montevideo.

La Milan, Juan Alberto Schiaffino a ajuns într-o echipă de top în care străluceau suedezii Gren, Nordahl și Liedholm. Pepe a cucerit trei scudetti cu gruparea rossonero și a jucat și o finală de Cupa Campionilor Europeni, pierdută cu 2-3 în fața celor de la Real Madrid. În 1960, a plecat la AS Roma, unde a mai jucat doi ani înainte de a se retrage din activitate. S-a întors în Uruguay, unde a antrenat, fără prea mult succes, naționala celestă și fosta sa echipă, Penarol.

Juan Alberto Schiaffino a încetat din viață pe 13 noiembrie 2002, la 77 de ani.