Lev Iașin, Păianjenul Negru

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Lev Iașin a fost ales drept portarul celui mai bun 11 din toate timpurile din istoria Cupei Mondiale şi totodată în echipa ideală a secolului XX. Dar cea mai mare recunoaştere a valorii şi a calităţilor sale excepţionale a venit din partea revistei France Football, care i-a oferit Balonul de Aur în 1963, Iaşin fiind singurul portar din istoria fotbalului aureolat cu această distincţie individuală.

Totodată, din 1994, la patru ani după dispariţia marelui Lev, FIFA a dat numele lui Iaşin şi trofeului oferit celui mai valoros portar de la fiecare Cupă Mondială. Dincolo de toate acestea, Iaşin a rămas în istorie şi pentru recordul absolut de penalty-uri apărate în carieră, 151. În întreaga sa carieră, Lev Iaşin a jucat 812 meciuri, iar în 270 dintre acestea n-a primit niciun gol.

În 1954, era convocat în premieră în naţionala URSS, pentru care a disputat 78 de meciuri până în 1970. O popularitate uriaşă a dobândit în 1956, când selecţionata URSS a obţinut la Melbourne titlul olimpic în turneul de fotbal. Patru ani mai târziu, cu un Iaşin strălucitor între buturi, naţionala sovietică se impunea la Paris şi devenea campioana Europei.

În 1963, Lev Iaşin a fost invitat să apere poarta unei selecţionate mondiale pe legendarul stadion Wembley într-un meci dedicat centenarului fotbalului englez. Într-o companie selectă, alături de Ferenc Puskas, Alfredo di Stefano, Raymond Kopa și Eusebio, Iaşin a fost din nou strălucitor. Prestația sa din „Templul fotbalului” a fost și argumentul final care i-a adus Balonul de Aur, trofeul decernat de revista France Football celui mai bun fotbalist al anului în Europa. Până astăzi, Iașin a rămas singurul portar distins cu acest premiu de excelență!

În 1966, în Anglia, Iașin și naționala URSS au reușit un Mondial mult peste cel din urmă cu patru ani, ocupând la final locul al patrulea. Popularitatea sa deosebită a fost accentuată și de echipamentul său de joc, negru complet din cap până în picioare, ceea ce i-a atras porecla de „Păianjenul negru”.

Lev Iașin a apărat pentru ultima oară poarta naționalei în 1971, iar după meciul său de retragere de la Dinamo Moscova, Lev Ivanovici Iaşin a continuat să lucreze la clubul său de suflet. În 1990, la doar 60 de ani, a decedat în urma unui cancer stomacal. În semn de omagiu, o statuie de bronz tronează în faţa stadionului Dinamo din Moscova, iar Federaţia Internaţională pentru Istoria şi Statistica Fotbalului l-a desemnat pe Lev Iaşin drept cel mai bun portar al secolului XX.