Muhammad Ali, un campion uriaș și un simbol al libertății de expresie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Astăzi, Muhammad Ali ar fi împlinit 79 de ani. Despre el revista Time a scris: „A fost singurul sportiv capabil să solicite și să obțină imediat audiență la toți liderii politici și spirituali ai lumii. Imaginați-vă pentru o clipă un atlet al secolului XXI care să ceară să fie primit de Papa, Dalai Lama, Fidel Castro, Nelson Mandela sau Saddam Hussein. Muhammad Ali a fost, poate, cel mai faimos om de pe Pământ.”

Născut Cassius Marcellus Clay pe 17 ianuarie 1942 la Louisville, Kentucky, în plină segregare rasială, el a devenit „un nume familiar, respectat și iubit atât în ghetourile din Asia de Sud-Est și în satele din Africa așa cum a fost aclamat și în ringul de la Madison Square Garden”, după cum a spus fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, Barrack Obama, la moartea lui Ali.

Drumul lui Clay spre glorie a fost foarte rapid datorită talentului imens: a cucerit de șase ori Mănușa de Aur în Kentucky și un titlu de campion național la amatori înainte de a lupta pentru medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960. În turneul olimpic, Clay nu a întâmpinat rezistență în primele trei meciuri până la finala cu polonezul Zbigniew Pietrzykowski, pe care a câștigat-o după o ultimă repriză devastatoare.

Întors în Louisville din postura de campion olimpic, Cassius Clay a trecut la profesioniști susținut financiar de un grup de 11 afaceriști prosperi, care i-au oferit un salariu de patru mii de dolari, la care se adăugau un bonus de 10 mii de dolari și împărțirea în mod egal a veniturilor de la fiecare luptă. Clay a debutat în boxul profesionist împotriva lui Tunney Hunsaker pe 29 octombrie 1960 în fața a șase mii de fani la Freedom Hall din Louisville. Era începutul unei cariere fabuloase care a adunat 61 de partide la profesioniști, cu un bilanț excelent: 56 de victorii, dintre care 37 prin knock-out, și doar cinci înfrângeri.

Implicat activ în lupta împotriva rasismului din Statele Unite, el a trecut la islamism pe 6 martie 1964, când a renunțat la numele său de sclav, după cum a declarat, și a devenit Muhammad Ali.

Tot în 1964, devine pentru prima dată campion mondial al greilor profesioniști, după ce îl învinge pe Sonny Liston. La 22 de ani, Ali era cel mai tânăr pugilist care ia centura supremă a greilor chiar de la deținătorul său. 

Pe 8 martie 1971, la 29 de ani, Ali a luptat în prima „Bătălie a Secolului” împotriva lui Joe Frazier. A fost un meci pe care Muhammad Ali l-a pierdut prin decizie unanimă, aceasta fiind prima lui înfrângere la profesioniști. Pe 28 februarie 1974, la Madison Square Garden, Ali și-a luat revanșa în fața lui Frazier, care tocmai pierduse titlul mondial în fața lui George Foreman. Prin acest succes, el și-a căpătat dreptul de a lupta din nou pentru centura greilor profesioniști în celebrul meci cu Foreman de la Kinshasa, din 30 octombrie 1974, cunoscut drept „The Rumble in the Jungle”. Ali s-a impus prin knock-out și titlul mondial era pentru a doua oară în posesia sa.

Un an mai târziu, Muhammad Ali a acceptat un al treilea meci împotriva lui Joe Frazier. Locul de disputare a fost tot unul exotic, iar confruntarea din 1 octombrie 1975 a intrat în istorie drept „Thrilla in Manila”. Într-o căldură sufocantă de 38 de grade Celsius, Ali a câștigat prin knock-out tehnic în repriza a 15-a o confruntare care a atras peste 700 de milioane de telespectatori din 65 de țări. 

Muhammad Ali și-a încheiat cariera cu două înfrângeri, în 1980 la Larry Holmes și în 1981 la Trevor Berbick. Mulți cred că ultimele bătălii din ring i-au adus și boala Parkinson, care l-a chinuit în ultima parte a vieții. 

Muhammad Ali a încetat din viață pe 3 iunie 2016, la vârsta de 74 de ani.

P.S. Povestea completă a lui Muhammad Ali poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.