Bernard Hinault, una dintre marile legende ale ciclismului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Locul lui Bernard Hinault în Hall of Fame-ul ciclismului nu poate fi pus la îndoială de nimeni. Și asta pentru că, dincolo de cele 147 de victorii la profesioniști și de cele cinci titluri din Turul Franței, cele trei din Turul Italiei și cele două din Turul Spaniei, înfrângerile celui poreclit “Le Blaireau” (Bursucul) sunt mai legendare decât multe dintre victoriile altor rutieri.

Născut pe 14 noiembrie 1954 la Yffiniac, o comună din Bretania, Bernard Hinault a fost atras de ciclism datorită vărului său, care participa la diferite curse la fiecare sfârșit de săptămână. La 15 ani, primea propria lui bicicletă, pe care nu mai trebuia să o împartă cu restul familiei, iar în primăvara lui 1971, la nici 17 ani, după ce a căpătat licența din partea clubului Olympique Briochin, a luat startul în prima lui cursă pe 2 mai. Sfătuit să încerce să rămână în preajma celorlalți concurenți, Hinault a câștigat întrecerea, la fel cum a făcut-o și în următoarele patru curse. Până la sfârșitul anului, el s-a impus în 12 din cele 20 de curse în care a participat.

În ianuarie 1975, a trecut la profesioniști, unde s-a remarcat încă de la început ca un adevărat rebel al curselor, neacceptând să se supună legilor nescrise ale plutonului, conform cărora cicliștii mai tineri ar trebui să arate respect celor mai experimentați. Astfel, la o cursă disputată în august 1975, Bernard a ținut piept unei coaliții a seniorilor, care au decis să împartă între ei premiile puse în joc. El a câștigat toate bonusurile intermediare până când legendarul Eddy Merckx a declarat că și Hinault este inclus în pact.

În 1978, Hinault a câștigat primul său Mare Tur la care a participat, La Vuelta, unde s-a impus în cinci etape. El avea să se impună și în Turul Franței datorită victoriei din ultimul contratimp, unde și-a depășit principalul contracandidat la tricoul galben cu peste patru minute.

În 1981, Hinault a supus Marea Buclă pentru a treia oară și a obținut medalia de bronz la Mondialele de la Praga, iar un an mai târziu, a realizat dubla Il Giro – Le Tour.

În 1983, el s-a impus pentru a treia oară în La Vuelta, iar în 1985, a reușit a doua lui dublă Turul Italiei – Turul Franței. Pentru toate realizările sale, Bernard Hinault a fost distins cu ordinul Legiunii de Onoare de președintele de atunci al Franței, Francois Mitterand, la începutul lui 1986, an în care a și pus punct carierei sportive. El s-a retras pe 14 noiembrie 1986, chiar în ziua când împlinea 32 de ani.

P.S. Povestea completă a lui Bernard Hinault poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”.