El Monumental, templul fotbalului argentinian

El Monumental reprezintă templul fotbalului la care se închină aproape toți argentinienii. Și asta pentru că a intrat în istorie drept locul unde Argentina s-a încoronat campioană mondială pentru prima oară, în 1978. Pe numele său oficial Antonio Vespucio Liberti, inspirat de fostul președinte al lui River, Monumentalul este cel mai impunător stadion al Țării Tangoului, cu o capacitate de 70 de mii de locuri, cu toate că recordul de asistență a fost de 112.309 spectatori la un meci cu Racing din 1975, care a pus capăt unei perioade de secetă cumplită în istoria clubului, de 18 ani fără niciun trofeu câștigat.

Așa cum și River își are originea în La Boca, la fel și Liberti a provenit din imigranți genovezi, care s-au așezat la sosirea în Argentina în cartierul devenit mai târziu casa Bocăi Juniors. Născut în 1902, Antonio Vespucio Liberti a devenit președintele lui River Plate pentru prima dată în 1933, când avea doar 31 de ani, și a mai ocupat această funcție în alte trei mandate, ultima oară între 1960 și 1967.

Cea mai curajoasă și mai importantă decizie luată de Antonio Vespucio Liberti în calitate de șef al lui River Plate a fost cea din octombrie 1934, când, în ciuda protestelor fanilor și a opiniei generale, i-a convins și pe alți membri ai consiliului director să investească într-un teren situat în districtul Bajo Belgrano, unde să fie ridicat noul stadion al echipei.

Liberti a pus ochii pe terenul ocupat de Hipodromo de White, iar în decembrie 1935, a obținut un împrumut în valoare de 2,5 milioane de dolari de la Banco Hipotecario Nacional. Nouă luni mai târziu, în septembrie 1936, începea construcția viitoarei case a „milionarilor”. Socotelile inițiale au fost date, însă, peste cap de problemele întâmpinate de arhitecți și de echipa de constructori: stadionul avea nevoie de o fundație mult mai adâncă pentru a se evita prăbușirea, iar un sistem de irigații și pompe de apă erau mai mult decât necesare pentru a asigura stabilitate terenului. Astfel, costurile construcției aproape că s-au dublat, ceea ce a dus la creșterea împrumutului bancar la 5 milioane de dolari, iar proiectul arhitectural a trebuit modificat substanțial. În aceste condiții, s-a renunțat la forma de castron a stadionului, prevăzută inițial, și proiectanții s-au reorientat la cea de potcoavă, renunțându-se la peluza de nord. Astfel, construcția arenei, ce a avut drept model Colosseum-ul din Roma, s-a încheiat în 1938.

Pe 26 mai 1938, stadionul prevăzut și cu o pistă de atletism, în perspectiva unei eventuale candidaturi la organizarea Jocurilor Olimpice, a fost inaugurat cu ocazia unui meci amical câștigat de River Plate cu scorul de 3-1 în fața lui Penarol Montevideo. Câteva săptămâni mai târziu, naționala Argentinei a înfruntat Uruguayul în prima sa partidă pe arena care îi este casă și în prezent. Practic, nicăieri altundeva, La Albiceleste nu se simte mai confortabil, mai bine și mai iubită decât pe El Monumental.

Stadionul a căpătat forma actuală, de castron, așa cum fusese proiectat inițial, în 1957 cu banii obținuți în urma transferului lui Omar Sivori la Juventus pentru 100 de milioane de pesos. El Monumental a fost definitivat în forma sa actuală, de castron-gigant, cu ocazia organizării Cupei Mondiale din 1978 de către Argentina.

În martie 1976, junta militară a preluat conducerea țării din mâinile lui Isabel Martinez de Peron, cea de-a treia soție a lui Juan Peron și prima femeie președinte din istorie la nivel mondial. Pentru a sprijini renovarea stadioanelor în vederea turneului final, dictatorul Jorge Rafael Videla a încurajat înființarea Entidad Autonoma Mundial 78 (EAM 78), societate cu care River Plate a semnat un contract în august 1976.

Practic, junta a împrumutat cu bani gruparea „milionarilor” pentru modernizarea Monumentalului, dar au existat destule voci răutăcioase care pretindeau că stadionul din Bajo Belgrano ar fi fost construit de dictatura militară. Ceea ce, istoric vorbind, nu este deloc adevărat!

Mai mult chiar, River Plate a avut de tras un sfert de secol pentru acoperirea împrumutului făcut în 1976. Și asta pentru că EAM 78 a fost lichidată la scurt timp după Cupa Mondială, iar River s-a trezit cu o datorie imensă de 170 de milioane de dolari, pe care a acoperit-o abia în 2001!

Antonio Vespucio Liberti a apucat să vadă cum templul lui River, pe care el l-a ridicat în anii ’30, a fost scena încoronării Argentinei drept campioană mondială, pe 25 iunie 1978. Cinci luni mai târziu, pe 28 noiembrie 1978, el a încetat din viață, iar peste opt ani, Monumentalul a fost redenumit în memoria sa.