Radu Cosașu, un titan al presei românești, s-a stins. O țară întreagă îl cunoștea pe scriitor, dar puțini știu care era, de fapt, numele său real

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În noaptea de 22 spre 23 aprilie, Radu Cosașu, un titan al presei românești, s-a stins la 92 de ani. Fostul jurnalist sportiv a murit la Spitalul „Elias” din București, după o lungă perioadă de suferință. Chiar dacă numele său este cunoscut de o țară întreagă, puțini sunt cei care știu care era prenumele său real. 

Nuvelistul și gazetarul sportiv Radu Cosașu și-a petrecut ultimele două luni din viață pe patul de spital. Chiar și când era internat și medicii îi dădeau doar 50% șanse de supraviețuire, preocuparea lui era să citească ziarul. Toată viața și-a dăruit-o scrisului, atât de narațiune, cât și de știri.

Cu siguranță, numele lui Radu Cosașu va rămâne în istoria presei românești. Șapte decenii a dat spre citire românilor operele sale, dar ce nu știu mulți este că numele său real este, de fapt, Rohrlich și că este evreu.

„Nu mi-a fost și nu mi-e rușine nici cu originea, nici cu numele, doar că Rohrlich era greu de pronunțat. Uneori mi-e dor de el, poate că voi semna un volum cu Rohrlich. Nostalgii de om bătrân și suferind, acceptă-le!”, a spus Radu Cosașu într-un interviu.

(CITEȘTE ȘI: Radu Cosașu a murit! România pierde încă un om de valoare. Scriitorul avea 92 de ani)

Radu Cosașu, un titan al presei românești, s-a stins

Radu Cosașu și-a început cariera în anul 1952, sub pseudonimul Radu Costin, prin scrierea unui volum de proză patriotică. În 1968, a scris un volum de proză satirică, intitulat „Maimuțele personale”. În următorii ani, au urmat „Un august de bloc de gheață”, „Viață ca în filmele de cinema”, „Ocolul pământului în 100 de știri” și multe altele.

Iubirea pentru jurnalism a titanului a început în 1948, pe vremea când era reporter la „Revista elevilor” și redactor, un an mai târziu, șa „Scânteia tineretului”. În 1956, avea să fie dat afară din presă pentru că s-a împotrivit cenzurii, dar avea să se întoarcă în 1968 ca redactor la revista „Cinema”. Pasiunea pentru jurnalismul sportiv l-a găsit în 1991, când a început să scrie la Fotbal Plus.