Interviu de senzație cu mezzosoprana Gabriela Dobre, după 30 de ani petrecuți pe scenă: ”Nu voi putea stinge incendiul cu picătura asta de apă!”

Talent. Conștiință. Credință în Dumnezeu. Iubirea pentru mare. Voce profundă, catifelată, ludică, o frazare impecabilă şi o abordare plină de seriozitate şi dorință de atingere a perfecțiunii. Scene mici, scene mari, scene naționale, scene internaționale, în fața profesioniștilor, în fața juriilor sau în fața copiilor, în fața mării sau în fața paginii albe, mezzosoprana Gabriela Dobre se prezintă într-o singură manieră: ravisantă, spectaculoasă, adevărată, tratând totul cu deosebită seriozitate, credință și bucurie de a fi, la o înaltă cotă interpretativă.

Talentul este punctul de plecare în creaţie, în educaţie şi în orice domeniu. Pentru splendida noastră Gabriela Dobre, conștiința, credința și talentul sunt o problemă de adâncime şi de responsabilitate, o stăruinţă îndârjită, răbdătoare, entuziastă şi cinstită, o cauză tenace pentru atingerea unui nivel cât mai înalt în zborul însufleţirii.

Toate calitățile sale curate îi dau eternă suplețe fizică și morală. Valorile autentice străbat, îmbogăţite, epocile. Ele nu pot fi clasate cu timpul. Sunt adevăruri de ordinul permanenţei.

Gabriela Dobre: ”Fă-te una cu dușmanul!”

CANCAN.RO: Sunteți o prezență admirabilă, rafinată, un artist autentic și cu mult umor, șlefuită și legitimată de vechea gardă a maestrilor adevărați. Dar scrieți și cărți pentru copii. Mezzosoprana Gabriela Dobre este o fire copilăroasă. Cât de serios jucați și vă jucați?

Un turist a gătit ouă-ochiuri în balconul unui hotel din Dubai. Imaginile au...

Locul de basm din România UNIC în întreaga Europa. Motivul pentru care turiștii...

Gabriela Dobre: Cuvântul are forță demiurgică. Dacă îi spui unui artist, unui om că este…genial, el devine! Aprecierile dumneavoastră, ale publicului spectator sau ale cititorilor mă obligă să fac efortul plin de iubire de a mă ridica la înălțimea aurei de valoare pe care mi-o conferiți. Mulțumesc cu plecăciune!

Am fost cu adevărat binecuvântată cu dascăli de valoare istorică! Singurul meu merit a fost admirația și sfințenia cu care le sorbeam învățăturile. Doar spiritul meu este ludic, personalitatea mea este aproape…”cazonă”, deosebit de disciplinată, riguroasă, responsabilă și, vorba unui distins profesor, maestrul Pompei Hărășteanu, de-a dreptul workaholică! Mă salvează singura mea slăbiciune, copiii. Dar nu mă joc, mai ales când este vorba despre copii pentru că ei sunt cel mai sincer și spontan public și cei mai valoroși critici literari! Nu te joci cu părerea lor! Când nu le place ceva, nu ezită să o spună răspicat. Dar și când le place! Ce deliciu și satisfacție!

Pălmuțele lor mici, aplaudând, sunt cel mai valoros trofeu. La fel și râsul în hohote ori strădania de a interpreta cât mai amuzant versurile sau scenetele mele. Mărturisesc, dintre toate cărțile mele, cele adresate copiilor au avut parte de cel mai lung travaliu, de cea mai mare concentrare! În concluzie, mă joc foarte serios!

CANCAN.RO: După 30 de ani de carieră, cum priviți tracul de scenă? Aveți vreun truc pentru trac?

Gabriela Dobre: Da! ”Fă-te una cu dușmanul!”, deși tracul este mai degrabă un aliat în arhitectura operei, deoarece emoțiile construiesc emoții, adică exact ceea ce trebuie să recepteze publicul. Fără trac am fi precum niște roboți dăruind o interpretare fără cusur, dar și fără sensibilitatea care creează punți de sentimente între scenă și public. Un leac infailibil este munca asiduă, să înveți și să repeți atât de mult și intens, încât să se formeze reflexe artistice, să devii una cu personajul, muzica și textul să curgă din tine, nu din partitură.

CANCAN.RO: ‘’Un nor subțire-ntins în urma mea / Adeverește scurta-mi cugetare / Cu care m-aș fi ancorat cândva/ În golul dintre inimă și mare.’’ Ancora, astăzi, unde se află?

Gabriela Dobre: În adâncul cel mai adânc, în credință. Iubirea, nădejdea și credința, între acestea se află pacea personală, portul cel mai sigur. S-a aflat acolo dintotdeauna. Trebuia să mă înțelepțesc eu îndeajuns să o văd.

”Fericirea sunt eu! Nefericirea sunt tot eu!”

CANCAN.RO: Dar farul? Ce anume sau cine este farul călăuzitor? Un principiu? O persoană dragă?

Gabriela Dobre: Un principiu, desigur. Fără el, nu poți avea înțelepciunea să recunoști fericirea pe care tocmai o trăiești, nici că ți-e dragă persoana.

Farul este lumină. Încerc să fac totul în numele luminii. Poate nu sunt pricepută la asta, dar nu renunț! Ca în povestea cu bătrânul orb și surd care mergea de o viață la biserică și a fost întrebat de ce mai merge dacă oricum nu vede și nu aude slujba, predicile și rugăciunile, iar răspunsul lui a fost genial: ca să știe diavolul de partea cui sunt! Așa și eu, fac ce mă pricep, străduindu-mă să rămân în lumină.

CANCAN.RO: Vă știu zâmbind, plutind peste mizeriile cotidiene. Definiți nefericirea. Și fericirea.

Gabriela Dobre: Fericirea sunt eu! Nefericirea sunt tot eu. Avem momente când ne simțim neputincioși ori nedreptățiți, doborâți de dureri, de singurătate sau oboseală, de spaimă și sentimentul zădărniciei, nu-i așa? Tot noi avem momente în care zâmbim la copaci și vorbim cu albinele și suntem plini de fluturi și de flori. Binecuvântată natură umană, cu anotimpuri sufletești, cu intemperii și arșițe la inimă! Ce să facem când suntem nefericiți, să ne așezăm în drum și să așteptăm sfârșitul? Nu mai bine mergem așa, prin furtună, până când dăm de soare, albinuțe și fluturași?

Ca să avem energie să continuăm acest drum, un singur lucru trebuie: conștiință curată, liniștită. Cu orice preț, să nu faci rău și să faci bine cu orice preț!

CANCAN.RO: Nu vă ascund că văd și o latură pe care nu o bănuiam: taxați responsabil abuzurile autorităților. Artistul și cetățeanul Gabriela Dobre conlucrează perfect. Sunt în deplină armonie.

Gabriela Dobre: Ca orice om simplu, trăiesc și simt după un cod moral ancestral care ar trebui să fie în acord cu legile. Iubesc ordinea și civilizația, asta reclamând respect reciproc și respect colectiv pentru lege și corectitudine. Nu am putere să schimb mult, dar am dreptul să mă revolt. Acest aspect îmi amintește de o altă poveste, cea a vrăbiuței care ducea apă în cioc să stingă marele incendiu de pădure, spre amuzamentul și batjocura celorlalte vietăți, cu dimensiuni și puteri generoase. ”Eu nu voi putea stinge incendiul cu picătura aceasta de apă, dar eu mi-am făcut partea mea”. Să ducem fiecare câte o picătură, zic.

”Artiștii sunt mai…sub lupă!”

CANCAN.RO: Deseori artiștii au vicii. Sau sunt considerați hipersensibili, slabi, cu tristeți iremediabile. Distrugeți acest mit și mă bucur. Dar cum vă explicați tiparul acesta care a intrat în subconștienul colectiv? Și o curiozitate personală: cum de aveți și timp pentru toate și să aveți numai rezulate de excepție?

Gabriela Dobre: Nu cred că au artiștii, în special, vicii. Toți omenii au, doar că artiștii sunt mai…sub lupă. Pe o scară de bloc, toți locatarii au țânțari, vara, în casă, dar locatarul care este tenor îî afurisește cu voce mai sonoră. Ceilalți o fac mai pe tăcute.

Nu am timp pentru toate, dar trebuie să le fac pe toate. Este alegerea mea. Renunț la somn, la distracții și mă bucur, în schimb, cu fiecare celulă a ființei mele de procesul creației, din care. cel mai adesea, ies epuizată, dar resemnată la gândul că la Sfârșit mă voi odihni destul!

Cât despre rezultate, încerc să mă achit cu cinste de responsabilitățile care îmi sunt date sau pe care mi le asum. Urăc expresia și conceptul ”lasă că merge și așa”!

Orice facem trebuie să fie la cel mai înalt nivel, ca și cum am face pentru Dumnezeu!

CANCAN.RO: Cum este atmosfera, astăzi, în Teatrul Oleg Danovski?

Gabriela Dobre: De luptă! Ca totdeauna. Înainte nu era mai bine și nici de acum încolo  nu se vor schimba multe pentru că arta depinde de gradul de cultură al unei populații, gradul de cultură depinde de educație, iar educația în România este sabotată de prea multă vreme ca sa se mai facă bine. Dacă torni motorină la rădăcina unui pom, cum să te mai aștepti să rodească vreodată?! Edilii au de dus lupte politice, constănțenii au de dus lupte de supraviețuire, cine să mai lupte pentru arta scenică? E mai ieftin și mai odihnitor la televizor și prin mall, noroc că opera constănțeană are un public al ei, format din persoane foarte culte și mai ales foarte inteligente. Pentru acestea merită să facem fiecare munca a trei angajați  – bugetul care tot intră la apă ne lasă fără colegi – și să ne străduim să facem performanță neavând nici un sfert din dotările tehnice ale altor teatre din țară, ba chiar ale unor Cămine culturale… Este trist, dar așa s-a călit oțelul …

CANCAN.RO: Cu ce personaj vă identificați? Indiferent dacă l-ați interpretat sau nu.

Gabriela Dobre: Cu fiecare personaj pe care îl interpretez! Un artist bun nu se face că face, ci este!

CANCAN.RO: Sunteți un frumos gardian al valorilor creștine. Nihil sine Deo?

Gabriela Dobre: Absolut! Singurul absolut care are valoare. Sunt tristă, revoltată și stupefiată de amorțirea intelectuală a acestui popor atât de ușor de manipulat de o media supusă facilului, banului, vulgarității și unor directive așa zis progresiste, care lovesc în singura noastră ancoră de moralitate și patriotism adevărat, credința.

CANCAN.RO: Mi-ar plăcea să trag puțin cu ochiul în masterclassul inspirației dumneavoastră. Ce o generează și cum de este atât de fecundă? Cu inspirație chiar mi-aș dori să mă molipsesc.

Gabriela Dobre: Sursa inspirației mele este marea. Atât de simplu! O  iubesc nespus, nu pot sta mult timp departe de ea, îmi curge prin vene. Când nu mai are loc să vălurească în mine, iese prin iris și epidermă și se așterne pe hârtie. Am convingerea tot mai acută că sunt sărată și cândva voi fi și eu o scoică sau un delfin. Aș prefera o nereidă, însă nu știu încă ce va fi mai bine. În rest, încerc să fiu demnă să iubesc.

CANCAN.RO: Ce planuri artistice aveți?

Gabriela Dobre: Plănuiesc să trăiesc. Nu este nicio diferență între artă și viață. Nădăjduiesc să văd mereu farul și cât îmi va fi dat, să scriu ce mi se șoptește, să cânt cât mă țin baierele inimii și să fiu recunoscătoare că exist. Dacă aș planifica ceva, rezultatul ar fi o creație a minții, nu a sufletului. Am proiecte artistice scrise de multă vreme, spectacole care poate nu se vor materializa niciodată, la fel și manuscrise. Am fost deja fericită concepându-le!

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.