Trăirile lui Basanti și Rai, doi nepalezi care lucrează în România. Ea vrea să fie româncă, el se simte singur pe lume

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Într-o Românie în care opinia publică este adesea împărțită între nemulțumire și speranță, țara devine un punct de atracție pentru cetățeni din alte colțuri ale lumii, dornici să își construiască un viitor mai bun. Printre aceștia se numără Basanti și Rai, doi tineri nepalezi care au găsit în București o oportunitate de a lucra și de a susține financiar familiile rămase acasă. Deși viețile lor au fost complet transformate de experiența migrării, cei doi se adaptează diferit la provocările și particularitățile traiului în România.

Basanti Malla, în vârstă de 27 de ani, locuiește în România de cinci ani. Originară din Kathmandu, Nepal, ea a venit la București cu dorința de a trăi într-o țară europeană sigură și stabilă. În prezent, tânăra lucrează ca ospătar într-un restaurant cu specific asiatic și s-a acomodat rapid la viața din România, inclusiv învățând limba română într-un timp surprinzător de scurt.

Ce trăiri au avut Basanti și Rai, în România

Pentru Basanti, integrarea a fost mai ușoară decât pentru alți migranți, poate și datorită experienței din copilărie, când părinții săi au fost plecați la muncă în Japonia, iar ea a fost crescută de bunică. Deși nu a mai revenit în Nepal în toți acești ani, Basanti visează la cetățenia română, considerând acest pas o oportunitate de a beneficia de mai multe drepturi și libertăți.

„Eu asta am căutat, o țară europeană. Și una sigură, în care să nu îmi fie frică, să fiu în siguranță. Iar acum, că vorbesc și limba română, e perfect. Îmi plac românii. Sunt oameni buni. Sunt și unii mai așa, dar sunt mai deschiși oamenii aici și asta îmi place.

Nu am nimic de care să mă plâng în momentul de față. Eu chiar m-am acomodat foarte bine aici. Pentru mine n-a fost greu deloc. Nimic n-a fost greu. Pentru că mama și tata au lucrat în Japonia toată viața mea și eu am crescut în Nepal fără ei.

Eu am crescut cu bunica mea. E cum se întâmplă cu copiii români. Părinții lor pleacă în străinătate și copiii rămân cu bunicii. Mi-e drag de părinții mei, dar îmi place mai mult de bunica. În fiecare zi vorbesc cu ea, dimineața și seara, după muncă. Viața mea e familia mea. Cel mai mult îmi lipsește când e bolnavă. Sau când sunt sărbători”, a spus Basanti, pentru Antena 3 CNN.

În schimb, Rai Khagendra, un tânăr de 26 de ani, a venit în București cu un an și jumătate în urmă. Întâmpinând dificultăți în a se adapta atât limbii, cât și culturii, Rai consideră România un loc unde diferențele culturale sunt provocatoare. Printre acestea, menționează familiaritatea cu care românii interacționează cu persoanele mai în vârstă, o practică ce i se pare străină în comparație cu respectul formal specific culturii nepaleze.

„Viața mea aici e foarte diferită față de cea din Nepal. Și așteptările mele au fost diferite. Avem culturi diferite, vorbim diferit și ne comportăm diferit. La început mi s-a părut foarte ciudat. Și greu. Acum sunt bine, m-am obișnuit cu felul în care vorbesc și se comportă românii.

Noi, în Nepal, vorbim foarte diferit cu oamenii. Dacă eu sunt cel mai tânăr, voi vorbi cu cel mai în vârstă cu mult respect. Noi îi respectăm foarte mult pe cei mai în vârstă decât noi, chiar dacă sunt doar câțiva ani diferență. Dar aici românii le spun pe nume.În țara mea n-aș putea face niciodată asta. Le spunem oamenilor `mătușă`, `unchiule`, nu avem voie să le spunem pe nume”, a spus și Rai, pentru sursa citată mai sus.

„A fost foarte greu…”

Deși Basanti s-a adaptat rapid, iar Bucureștiul i se pare un oraș viu și plin de oportunități, Rai încă resimte dorul de familie și prieteni. Singurătatea și adaptarea la un stil de viață complet diferit i-au marcat începuturile în România. În plus, Rai a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește mâncarea și a remarcat un aspect negativ al vieții de aici: obiceiul răspândit al fumatului și lipsa respectului față de mediu prin aruncarea deșeurilor în spații publice.

„Mi se pare foarte diferită mâncarea. Cu ea m-am obișnuit cel mai greu. A fost foarte greu. De fapt, nu, să înțeleg limba a fost cel mai greu. Dacă știi limba, e mai ușor pentru tine. Am simțit asta în viața mea de zi cu zi. Mi-e dor de familie. E greu fără familie și fără prieteni. Să știi că eu m-am simțit foarte singur aici. Am învățat ce înseamnă singurătatea cu adevărat. De multe ori, mă simt singur pe lume. La început a fost cel mai greu”,  mai spune nepalezul.

Basanti și Rai sunt doar doi dintre cei peste 200.000 de cetățeni străini care trăiesc în România. Datele oficiale arată că, în 2023, aproximativ 9% dintre muncitorii străini din România proveneau din Nepal, aceștia ocupând locul întâi în clasamentul național al imigrației pentru muncă. Sistemul de cote stabilit de guvern permite anual angajarea unui număr tot mai mare de cetățeni non-UE, ceea ce reflectă o nevoie acută de forță de muncă pe piața locală.

Citește și: IMAGINI VIRALE DE LA METROU, DIN NOAPTEA DE REVELION 2025. CE STRIGAU NEPALEZII DE PE PERON, AM ELUCIDAT MISTERUL!