Au trecut aproape 10 ani de la unul dintre cele mai tulburătoare episoade petrecute în spatele cortinei de la Opera Națională București. Un corist respectat a fost găsit mort pe scările clădirii, iar de atunci întrebarea a rămas aceeași: ce s-a întâmplat, de fapt, în noaptea în care Aurel Ilie și-a pierdut viața?
Tragedia s-a petrecut în decembrie 2016, într-un loc în care moartea nu ar trebui să apară decât ca joc scenic: Opera Națională București. În spatele decorurilor somptuoase, al aplauzelor și al serilor de gală, realitatea a lovit brutal. Aurel Ilie, în vârstă de 60 de ani, membru al corului, a fost găsit fără viață pe treptele de acces dintre etajele superioare ale clădirii, într-o zonă rar frecventată, aproape de cupolă — un loc tehnic, rece, fără public, fără martori, fără explicații. Nu era un culoar pe unde artiștii să circule firesc, nu era o zonă de repetiții, ci un spațiu izolat, care ridică și astăzi semne de întrebare.
Descoperirea a fost făcută de un alt angajat al Operei, care avea drum întâmplător prin acea zonă. Șocul a fost total. Într-o instituție construită pe rigoare, repetiții și disciplină aproape militară, apariția unui trup inert pe scări a tăiat respirația tuturor. Într-un loc dedicat artei și armoniei, scena era una de film noir: bandă de delimitare, criminaliști, tăcere grea și colegi care nu-și puteau explica cum un om cu care cântaseră cu o seară înainte ajunsese să moară singur, pe scări, în inima Operei
Poliția Capitalei a intervenit rapid după descoperirea trupului neînsuflețit, iar cazul a fost preluat de polițiștii de la investigații criminale, cu sprijinul criminaliștilor și al medicilor legiști, semn că moartea coristului nu putea fi tratată ca un incident obișnuit. La primele examinări efectuate la fața locului, nu au fost identificate urme vizibile de violență pe trupul lui Aurel Ilie, iar ancheta a luat în calcul două ipoteze principale: un accident nefericit, o posibilă cădere pe scări, sau o problemă medicală gravă, cel mai probabil de natură cardiacă. Autopsia urma să stabilească exact cauza decesului, însă, în mod inexplicabil, rezultatele acesteia nu au fost comunicate public în mod clar și definitiv, lăsând cazul într-o zonă gri.
Cronologia ultimelor sale ore ridică și astăzi semne de întrebare: Aurel Ilie fusese văzut ultima oară duminică seară, când participase normal la spectacolul Operei, fără să dea semne că ceva nu ar fi în regulă. Luni nu a mai ajuns acasă, iar fiul său, îngrijorat, l-a dat dispărut la Poliție. Abia marți, trupul său a fost descoperit chiar în clădirea unde își construise cariera, într-o zonă izolată, rar frecventată, în care personalul artistic nu avea activitate curentă — un detaliu care, la aproape zece ani distanță, continuă să alimenteze întrebări fără răspuns.
La momentul tragediei, au circulat discret informații potrivit cărora Aurel Ilie ar fi trecut printr-o perioadă personală dificilă, inclusiv după pierderea soției, însă niciunul dintre aceste detalii nu a fost confirmat oficial ca având vreo legătură directă cu moartea sa. Ancheta s-a oprit în zona concluziilor preliminare, fără explicații ferme și fără o poziție publică clară care să închidă definitiv cazul. În lipsa unui verdict limpede, dosarul s-a estompat treptat, acoperit de tăcere și de trecerea timpului. Astăzi, la aproape zece ani de la descoperirea șocantă din clădirea Operei Române, întrebările rămân aceleași: a fost un accident absurd, un stop cardiac survenit într-un moment nefericit sau un episod care nu a fost niciodată elucidat complet? Cert este că nimeni nu a ieșit public să spună clar ce s-a întâmplat, iar moartea coristului rămâne unul dintre acele episoade tulburi din instituțiile de cultură, unde luminile scenei pot ascunde, uneori, povești greu de explicat.
Citește și: