Victimele lui Cristian Andrei, noi dezvăluiri uluitoare. Ororile prin care au trecut: ”A fost șocul vieții mele!”

Cristian Andrei  este cercetat în libertate, după ce, ieri, acesta a fost audiat de procurori, fiind vizat într-un dosar ce include acuzații de agresiune sexuală, viol și exercitarea profesiei de psihoterapeut fără atestat.

Psihiatrul a ajuns în jurul prânzului la Secția 1 Poliție, încătușat și flancat de polițiști, iar la finalul audierilor a părăsit sediul fără cătușe. La ieșirea de la audieri, în jurul orei 20.00, Cristian Andrei a oferit o scurtă declarație:

Avem foarte multe lucruri de discutat, dar nu acum, pentru că nu știu cine și de ce, a spus acesta, fără a răspunde întrebărilor presei.

Investigația care a declanșat ancheta

Întregul subiect a fost adus în atenția publicului de echipa PressOne, care a publicat astăzi documentarul „Molia”, rezultatul unei investigații jurnalistice desfășurate pe parcursul a mai multor luni. Materialul documentează acuzațiile formulate de șapte  femei care susțin că ar fi fost victime ale unor abuzuri comise de medic în contextul relației terapeutice.

Mărturiile presupuselor victime

Numele presupuselor victime au fost schimbate, pentru protejarea identității acestora, însă le vor reda, la fel cum au fost prezentate în documentar:

Laura:

A fost șocul vieții mele. Repet, eu m-am dus acolo cu toată încrederea. Îl vedeam ca pe tata, ca pe un om în vârstă, un om care te poate ajuta cu sfaturi, cu experiența sa.

Făceam parte din grupul acela de femei care îl ridicau pe el în slăvi. Mi se părea că era un fel de Freud al României, super deștept. Mi se părea că era doctorul psihologilor din România și mai bun ca el nu exista nimeni. Faptul că eu ajunsesem să stau la el era, pentru mine, cel mai mare achievement și eram sigură că el îmi va salva relația, că el ne va duce pe drumul cel bun, că el ne va da soluția, soluția miraculoasă. (…)

Și am văzut că începe să se apropie, cumva să migreze din partea de canapea, câte un pic, câte un pic, până când a ajuns la, nu știu, nici o jumătate de metru față de mine. Și într-o fracțiune de secundă, nu știu când s-a întâmplat, a fost o fracțiune de secundă, cel puțin așa o percep eu acum, s-a întâmplat că, prin șlițul de la pantalon, a desfăcut efectiv șlițul de la pantalon și a scos organul.

Cu mâna stângă mi-a luat mie mâna, eu țineam mâinile pe picioare, picior peste picior stăteam, cu mâinile pe picioare, mi-a luat mâna dreaptă, mi-a pus-o pe… și mi-a spus cu o voce nicidecum vocea pe care el o are în toate aceste podcasturi, această voce caldă și de suflet, ci o voce sadică, de om nebun: „Pune mâna aici să vezi cum se simte o … adevărată”.

Moment în care pe mine m-au trecut căldurile, frisoanele, m-a luat starea de vomă, tremurat, panică, toate stările astea, toate așa, într-un singur val. M-am ridicat instantaneu de pe canapea. El, când m-a văzut că m-am speriat și m-am ridicat, a revenit la vocea caldă, blândă și duioasă cu care ne-a obișnuit și mi-a spus: „V-ați speriat? Vreți să o bag înapoi la cutiuță?”

Moment în care el s-a ridicat. Eu, când am pus mâna pe clanță să părăsesc cabinetul, surpriză: ușa era încuiată. El o trăsese cu cheia. Am apăsat pe clanță, am văzut că nu se deschide ușa, l-am văzut pe el venind din partea stângă, i-am văzut brațul și îmi spune: „Stați puțin, că este ușa încuiată”.

Paula:

În primele săptămâni nu am putut dormi, pentru că de fiecare dată când închideam ochii vedeam fața foarte aproape de a mea, cum venea să mă sărute.

Îl urmăream online, la televizor, apoi peste tot și dintotdeauna l-am urmărit și l-am apreciat pentru cariera sa. Am încercat un an și jumătate să prind loc la el și am fost sunată într-o zi de către secretara lui, că s-a eliberat un loc și să mă prezint în două ore la clinică. Am lăsat tot ce aveam în ziua aceea și am fugit. Eu am plâns de fericire, eram super încântată și așa am ajuns la el. Credeam că o să-mi salveze viața. (…)

M-a rugat să mă ridic de pe canapea și să vin în mijlocul camerei, iar eu am ascultat. Evident, am văzut că facem un exercițiu sau ceva, un joc psihologic, nu știu. El a venit către mine și s-a apropiat foarte tare, era practic lipit de corpul meu. M-a cuprins cu mâinile de brațe și, până să termin gândul că ceva pare în neregulă, el deja m-a sărutat pe gură, forțat, de nicăieri. Și atunci mi-a înghețat efectiv tot corpul și mi-am gândit doar că am făcut un pas în spate și l-am întrebat: „Ce-a fost asta?”.

Ana:

Ceea ce m-a făcut să nu țip sau să opun rezistență fizică era că îmi repetam continuu în cap: „mă cunoaște, nu ar putea să facă așa ceva”.

A început să-și frece barba de fața mea, a început inițial să mă pupe pe ochi. Am făcut un pas în spate și, în momentul în care am reușit să fac un pas în spate, mi-a luat capul între mâini, s-a uitat la mine și m-a pupat pe buze.

Am reușit să mă dau un pas mai în spate într-un moment în care el a făcut o pauză. În momentul respectiv, probabil aștepta să vadă dacă eu răspund sărutului. Sau mă gândesc că ar fi vrut să fie un sărut, altfel de ce pupi pe cineva pe buze? Am găsit momentul oportun să pot face câțiva pași în spate și m-am îndreptat spre ușă, numai că m-a apucat de gât și m-a tras înapoi. În cabinet avea, la vremea respectivă, o oglindă de podea, destul de mare, în care te vezi cu totul. M-a tras înapoi de la ușă și m-a dus pur și simplu în fața oglinzii, el stând în spatele meu, a lipit corpul de spatele meu și m-a ținut o vreme în fața oglinzii.

Ramona:

Cine nu a stat lângă un monstru, mai ales ca femeie, nu-l poate înțelege.

Eu, fiind în picioare, în fața canapelei de terapie, s-a apropiat de mine și s-a apăsat pe mine atât de tare, încât gestul reflex ar fi fost să mă așez. Dacă m-aș fi așezat, aș fi fost în poziția perfectă de… Mi-am dat seama că asta se întâmplă și nu m-am așezat. Știu exact ce au simțit genunchii mei atunci. Și haideți să vă spun un lucru esențial: s-a oprit pentru că nu m-am așezat. Pentru că asta e scuza de a spune că nu s-a forțat asupra mea, nu?

Înainte să ne întrebați pe noi, femeile care am trecut prin asta, câte ședințe am stat acolo fără să ieșim din cabinet, vă invit să ne întrebăm cu toții câți ani l-am ascultat pe Cristian Andrei la radio și la TV, fără să ne dăm seama sau dându-ne seama și fără să se întâmple nimic. (…)

A contat și faptul că era corespondent al British Journal of Psychiatry. Cred că foarte multe lucruri concurau în a avea multă carismă la radio, avea multă carismă la radio. Și efectiv nu aveam în minte existența altor terapeuți. Nici nu știu dacă atunci existau alți terapeuți.

Cum se apără Cristian Andrei

În cadrul documentarului este redată și o declarație a renumitului medic, realizată de acesta și postată pe rețelele de socializare, în care spune că una dintre presupusele victime ar fi o fostă iubită.

„Acum o să vă spun despre doamnele care m-au reclamat pe mine. Vă dați seama că nu mă apuc să dau nume și detalii care să le afecteze în vreun fel, pentru că am jurat ceva la începutul carierei mele medicale. Dar una dintre ele, care dă niște descrieri explicite sexuale cu mine, a fost în relație cu mine vreo doi ani. Noi am fost iubiți. Am avut o relație cu tot ce înseamnă asta, cu poezii, cum zice și ea, cu călătorii, cu momente extraordinare în care discutam cazuri, pentru că ea este psiholog. Și probabil că din cauza faptului că nu a mai fost relația, pentru că se punea problema căsătoriei, am încheiat această relație și probabil că s-a născut această ostilitate pe care am mai întâlnit-o. Ostilitatea femeii față de bărbatul la care nu mai are acces”, a declarat medicul Cristian Andrei, în video-ul inclus în documentar.

Cum a fost posibil ca „doctorul de suflete”, Cristian Andrei, să practice fără atestat, până în punctul în care nimeni nu i-a pus la îndoială pregătirea:

„1994, numele lui Cristian Andrei apare pentru prima dată în paginile ziarului România Liberă, citat ca doctor și președinte al Fundației Estuar, un ONG care sprijină persoanele cu probleme mintale, înființat cu un an mai devreme. Unul dintre abuzurile de care este acuzat Cristian Andrei și pe care le-am consemnat în ancheta PressOne s-a întâmplat în urmă cu mai bine de 25 de ani. Femeile cu care am vorbit și care au intrat în cabinetul său în tot acest timp descriu același mod de operare.

Parcurs profesional

Cristian Andrei a absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea din Târgu Mureș în 1988, după șase ani de studii. La finalizarea rezidențiatului, absolvenții de medicină dobândeau și competențe minime în psihoterapie, deși domeniul în sine era abia la început în România.

Din 1993 devine medic specialist în neuropsihiatrie infantilă și președinte al Fundației Estuar, un ONG dedicat sănătății mentale. În anii care urmează, Cristian Andrei este prezent constant în presă, mai ales la radio și TV.

Este prezentat sub diverse titulaturi: doctor, președinte la mai multe ONG-uri, editor corespondent pentru The British Journal of Psychiatry, președinte al Institutului de Relații Umane, adică propriul cabinet. La radio are mai multe emisiuni, printre care cea mai cunoscută este Lecții particulare, iar la TV crește în popularitate cu talk-show-ul 9595.

Mai puțin mediatizat este faptul că, în aceeași perioadă, Cristian Andrei ținea primele ședințe de psihoterapie într-o vilă de-ale lui din Cotroceni.

Dacă până în 2004 se poate spune că Cristian Andrei practica psihoterapia și profesia de psiholog într-o zonă gri, pentru că nu existau reglementări, din anul 2004, de la înființarea Colegiului Psihologilor din România, lucrurile sunt cât se poate de clare. Conform legii, un medic psihiatru poate avea competențe în psihoterapie doar dacă își completează studiile de medicină cu o școală de formare de lungă durată, acreditată de Colegiul Psihologilor din România, și după finalizarea a minimum 150 de ore de muncă sub supervizare. Se adaugă și obligația de a finaliza un număr de cel puțin 250 de ore de dezvoltare personală și terapie pe an, necesare pentru lucrul cu oamenii în cabinet.

Cristian Andrei nu bifează niciuna dintre cerințele anterioare și nici nu poate fi sancționat de Colegiul Psihologilor, instituția care reglementează domeniul, nefiind parte din el. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește profesia de medic, titulatură de care Cristian Andrei s-a folosit din 1993 până astăzi.

Pe acest fundal de impostură necontestată de nimeni, terapeutul Cristian Andrei a putut să-și perfecționeze o metodă de manipulare a femeilor vulnerabile care ajungeau în cabinetul lui, după un scenariu similar: programări spontane pentru ședințe de terapie, întrebări despre numărul de parteneri sexuali sau alte fantezii erotice ale femeilor, încălcarea spațiului profesional prin gesturi aparent inofensive, oferirea numărului personal de telefon clientelor, apoi complimente, avansuri și, în final, gesturi fizice sexuale, prezentate ca parte a procesului terapeutic. Victimele vorbesc despre un comportament de prădător, care își premedita acțiunile.”, se arată în documentarul Molia, realizat de PressOne.

VEZI ȘI: Dezvăluirile făcute de victimele lui Cristian Andrei. Psihologul a fost dus la audieri în cătușe!