Oamenii de știință au calculat cât ar putea trăi, teoretic, un om. Ce spun noile cercetări despre speranța de viață

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

De zeci de ani, cercetătorii încearcă să afle dacă îmbătrânirea poate fi încetinită sau chiar oprită. Potrivit unui articol publicat de Vice, care citează un nou studiu apărut în revista științifică npj Aging, chiar dacă medicina ar reuși să elimine principalele cauze ale îmbătrânirii, organismul uman ar avea totuși o limită biologică greu de depășit.

Cât ar putea trăi, teoretic, un om

Cercetătorii de la Skolkovo Institute of Science and Technology au pornit de la o întrebare simplă, dar ambițioasă: cât ar putea trăi un om dacă știința ar reuși, într-o bună zi, să elimine toate efectele reversibile ale îmbătrânirii?

În scenariul imaginat de ei, bolile asociate vârstei, dezechilibrele hormonale și disfuncțiile celulare ar putea fi tratate complet. Însă chiar și în aceste condiții ar rămâne un proces fiziologic imposibil de evitat. Acesta ar fi acumularea mutațiilor spontane în ADN-ul celulelor.

Aceste modificări genetice apar în mod natural pe parcursul vieții. De cele mai multe ori nu produc efecte importante, însă, odată cu trecerea anilor, numărul lor crește și poate afecta funcționarea organismului.

Speranța de viață ar putea ajunge la aproape 200 de ani

Pentru a înțelege impactul acestor mutații, cercetătorii au construit un model matematic care simulează evoluția unui organism în care toate celelalte mecanisme ale îmbătrânirii au fost eliminate.

Rezultatele sugerează că mutațiile somatice, adică acele modificări ale ADN-ului care apar în celulele corpului pe parcursul vieții, ar limita durata medie de viață undeva între 146 și 194 de ani. Autorii subliniază însă că această estimare reprezintă doar o limită teoretică și nu o predicție cu privire la cât vor trăi oamenii în viitor.

Creierul și inima rămân cele mai vulnerabile organe

Studiul a evidențiat și diferențe importante între organele corpului. Țesuturi precum pielea sau ficatul își înlocuiesc constant celulele, ceea ce le permite să elimine mai ușor efectele mutațiilor acumulate.

În schimb, neuronii din creier și celulele musculare ale inimii se regenerează foarte puțin. Din acest motiv, mutațiile genetice se acumulează în aceste organe de-a lungul întregii vieți, fără să poată fi eliminate eficient. Cercetătorii consideră că tocmai această vulnerabilitate transformă creierul și inima în principalii factori care limitează durata maximă a vieții umane.

Alte mecanisme care limitează longevitatea

Farmacistul și cercetătorul în medicină regenerativă Egle Pavyde a declarat pentru Newsweek că studiul confirmă faptul că deteriorarea ADN-ului este una dintre explicațiile pentru care oamenii nu pot trăi la nesfârșit, însă reprezintă doar o parte a unui mecanism biologic mult mai complex.

Modelul matematic realizat de cercetători sugerează că, dacă mutațiile somatice nu ar exista deloc, durata medie de viață a unui om care nu îmbătrânește ar putea ajunge teoretic la 1.759 de ani. Odată ce aceste mutații sunt introduse în model, estimarea scade la aproximativ 156 de ani.

Coordonatorul studiului, biologul computațional Dmitrii Kriukov, avertizează însă că aceste cifre nu trebuie interpretate ca un verdict privind limitele absolute ale vieții umane. Potrivit acestuia, scopul cercetării nu este de a stabili o vârstă maximă pe care oamenii o pot atinge, ci de a oferi o metodă prin care oamenii de știință să poată măsura separat contribuția fiecărui mecanism biologic la procesul de îmbătrânire. Descoperirea ar putea ajuta, pe viitor, la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente împotriva bolilor asociate vârstei și la o înțelegere mai profundă a procesului de îmbătrânire.

CITEȘTE ȘI: Marea, noua formă de terapie. Cum ne ajută marile întinderi de apă în lupta cu trauma, anxietatea și dependențele?

Te dor degetele după ce stai ore întregi pe telefon? Avertismentul medicilor cu privire la un sindrom tot mai răspândit