După producerea unui cutremur cu magnitudinea de 5,7, una dintre cele mai frecvente întrebări este legată de posibilitatea apariției unor replici puternice. Specialiștii în seismologie explică faptul că probabilitatea unor noi mișcări tectonice există întotdeauna după un seism principal, însă intensitatea și frecvența acestora depind de mai mulți factori, inclusiv de adâncimea la care s-a produs cutremurul și de caracteristicile zonei afectate.
Datele statistice utilizate în seismologie arată că cele mai multe replici apar în primele ore și zile după seismul principal. În cazul unui cutremur cu magnitudinea de 5,7, experții spun că sunt posibile replici resimțite de populație, însă șansele ca una dintre acestea să atingă sau să depășească magnitudinea seismului inițial rămân reduse.
Primele 48 de ore sunt cele mai importante
Potrivit legii lui Omori, una dintre regulile fundamentale folosite în analiza secvențelor seismice, numărul replicilor este cel mai mare imediat după producerea cutremurului principal. Activitatea seismică se reduce însă progresiv pe măsură ce trece timpul.
Astfel, intervalul de 24 până la 48 de ore după producerea unui seism este considerat perioada cu cea mai intensă redistribuire a tensiunilor din scoarța terestră. În această etapă pot apărea cele mai multe replici, inclusiv unele suficient de puternice pentru a fi resimțite de populație.
Specialiștii subliniază, însă, că prezența replicilor este un fenomen normal și reprezintă procesul prin care structurile geologice afectate de cutremur își caută un nou echilibru.
Care ar putea fi magnitudinea celei mai puternice replici
O altă regulă utilizată de seismologi este legea lui Bath, care arată că, în medie, cea mai mare replică dintr-o secvență seismică are o magnitudine cu aproximativ 1,2 unități mai mică decât cea a șocului principal.
Aplicând această regulă pentru un cutremur de magnitudine 5,7, cea mai puternică replică așteptată ar avea, în mod obișnuit, o magnitudine de aproximativ 4,5 sau chiar mai mică. Un astfel de seism poate fi resimțit de populație, însă produce de regulă efecte limitate comparativ cu evenimentul principal.
Experții precizează că situațiile în care o replică este egală sau chiar mai mare decât cutremurul inițial sunt rare la nivel mondial, reprezentând un procent redus din totalul secvențelor seismice analizate. În asemenea cazuri, se constată ulterior că primul seism nu a fost, de fapt, șocul principal.
Rolul adâncimii la care s-a produs cutremurul
Tipul de cutremur joacă un rol esențial în evoluția activității seismice ulterioare. Cutremurele crustale, produse la adâncimi mici, generează de regulă un număr mai mare de replici vizibile și resimțite de populație. Tensiunile acumulate în straturile superficiale ale scoarței terestre favorizează apariția mai multor mișcări seismice după șocul principal.
În schimb, cutremurele produse la adâncimi intermediare sau mari, așa cum sunt frecvent cele din zona Vrancea la peste 100 de kilometri adâncime, au un comportament diferit. Acestea generează adesea foarte puține replici, iar cele care apar sunt, de cele mai multe ori, prea slabe pentru a fi percepute de populație.
CITEŞTE ŞI: Ce a pățit Feraru în timpul cutremurului din România. Era live când a început seismul