Este duminică, iar cel mai bun mod de a petrece această zi este să râzi cu gura până la urechi. Din acest motiv, CANCAN.RO îți propune un banc care te va face să zâmbești numaidecât.
Ion si Maria, proaspat casatoriti:
– Marie, daca vrei sa ai viata cu mine,trebuie sa tii minte trei lucruri.
Când voi veni eu pe ulita cu cusma pe dreapta, atunci sa stii ca-i de bine; Mâncam, ne veselim, bem…
Când sunt cu ea pe stinga e rau tare. Lasi blidele si fugi unde oi sti, numa-n calea mea sa nu stai ca-s nervozat.
Ei, s-apoi, când m-oi vedea venind fluierind cu cusma asa, mai pe spate, lasi tot din mâna, lasi toalele si numa-n pat sa te gasesc, ca-s cu chef tare. Întelesu-m-ai???
– Înteles Ioane. Dar am si eu o regula.
– Zi, Marie.
– Când vei veni tu asa de la câmp si m-oi vedea stând în poarta ca ma uit lung cu mâinile în sold, apoi sa-ti dai cusma asa, mai pe spate…
Soacra și ginerele
Soacra către ginere:
— No, ginerică, am auzit că nevastă-ta, duduia de fiică-mea, te cam pune la respect prin casă, zise soacra, zâmbind pe sub mustață.
— Apăi, mamă soacră, nu-i chiar așa… Ne înțelegem omenește, fiecare face ce știe mai bine, răspunde Gheorghe.
— Ioi, măi băiatule, lasă că știu eu! Că și taică-său, Dumnezeu să-l ierte, tot așa făcea: când strigam la el, fugea direct sub pat!
— No, vedeți? Vezi că structural suntem diferiți, mamă soacră?
— Cum adică sunteți diferiți, măi Gheorghe? Tot bărbați sunteți amândoi!
— Apăi, când strigă fiică-ta la mine, eu nu fug sub pat ca socru-meu… Eu o trimit direct pe ea la mămica ei, să mai învețe bunele maniere!
Ion la examenul de șoferie
Ion dă examenul pentru permis. Examinatorul îl întreabă:
– Ion, imaginează-ți că mergi pe un drum îngust. În stânga ai o prăpastie, în dreapta un zid. În față vezi o bătrânică și un copil. Pe cine lovești?
Ion se gândește câteva secunde și răspunde:
– Bătrânica.
Examinatorul, indignat:
– Greșit! Apeși frâna!
Ion dă din cap:
– Așa e… dar dumneavoastră m-ați întrebat pe cine lovesc, nu ce trebuia să fac.
Gheorghe și Maria la mare
Gheorghe şi Maria la Mamaia:
– No, Mărie, dragă, hai mai iute că am găsit un loc liber pă plajă, aci aproape de apă! strigă Gheorghe, asudat tot.
– Vin amu, Gheorghe, vin! Da’ ia seamă, nu-s cam scumpe șezlongurile astea cu umbrelă de stuf?
— Apăi, am întrebat pe băiatul ăla de la bar și o zis că-i o sută de lei pe zi. Ne dă și-o apă caldă inclusă.
― No, și tu i-ai dat banii, Gheorghe? Că doar noi stăm numa’ două ceasuri, nu toată ziua!
— Păi nu i-am dat, Mărie, că m-am socotit eu bine în mintea mea de ardelean.
— Și ce-ai făcut, măi omule, unde stăm amu?
— No, i-am dat numa’ zece lei și i-am zis că eu nu stau pe șezlong, numa’ mă țin de marginea lui cu mâna și stau în picioare!