Camere de filmat pe casa scării. Ce spune legea despre montarea acestora

Cei care își doresc montarea unor camere de filmat pe casa scării pentru aș proteja locuința trebuie să știe că lucrurile nu sunt atât de ușoară precum par. Legea prevede reguli clare privind instalarea și utilizarea acestor dispozitive, în special atunci când astfel de camere surprind spaţii comune sau pot capta imagini cu alte persoane din afara locuinţei proprietarului.

În România, utilizarea camerelor de supraveghere video nu este reglementată de o lege unică exclusivă care să se refere doar la camere, însă există dispoziții clare în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal și securizarea acestora. Iar cei care își doresc instalarea unui astfel de sistem trebuie să fie atenți, căci pot risca sancțiuni.

Trebuie avut în vedere că orice sistem de supraveghere care captează imagini în zonele comune ale unui imobil (casa scării, holurile sau alte spații accesibile mai multor persoane) constituie prelucrarea de date cu caracter personal, iar imaginea persoanelor filmate poate fi considerată date personale în sensul GDPR (Regulamentul UE 679/2016).

Camere de filmat pe casa scării

De asemenea, instalarea și utilizarea camerelor de supraveghere este influențată și de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, împreună cu normele sale metodologice. Această lege stabilește că sistemele video pot fi folosite pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor sau pentru protejarea bunurilor și persoanelor, dar trebuie respectate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.

Ei bine, toate acestea înseamnă că proprietarul unui apartament poate instala fără nicio grijă o cameră de supraveghere în interiorul locuinței sale. Însă, lucrurile se schimbă atunci când vine vorba despre montarea de camere de filmat pe casa scării.

Dacă o cameră instalată de un locatar surprinde zone comune sau spaţii în care alți locatari sau persoane străine pot fi filmate (casa scării, holuri, ușile vecinilor), atunci imagini captate devin date cu caracter personal și se aplică normele GDPR.

Iar într-o astfel de situație, instalare nu poate fi făcută unilateral de către un singur locatar dacă dispozitivul filmează zone comune. De regulă, se consideră că asociația de proprietari sau administratorul devin operatori de date personale, fiind responsabili pentru respectarea legislației privind protecția datelor și pentru justificarea măsurii de supraveghere în scopuri legitime.

Hotărârea de montare a sistemului de supraveghere trebuie aprobată în mod democratic, de regulă în cadrul adunării generale a asociației de proprietari, potrivit prevederilor aplicabile asociațiilor.

Când camerele supraveghează spații comune, legea impune mai multe condiții precum: informarea persoanelor vizate; justificarea scopului; restricția imaginii (camerele nu trebuie să înregistreze în mod permanent spații care depășesc scopul declarat); păstrarea datelor (imaginile captate în mod legal nu pot fi păstrate mai mult decât este necesar – de obicei maximum 30 de zile).

Astfel, este important de menționat că neîndeplinirea acestor condiții poate atrage sancțiuni din partea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), inclusiv amenzi pentru nerespectarea GDPR.

Jaful secolului în Germania: 30 de milioane de euro furați dintr-o bancă din Gelsenkirchen. Hoții au acționat ca în filme!

Ce salariu trebuie să ai în România, în 2026, pentru un trai recent. Bugetul necesar unei familii