Carrizo, primul portar-libero din istoria fotbalului

Un adevărat pionier în ceea ce privește tehnicile inovatoare și strategia de a lansa contraatacuri în urma auturilor de poartă, Amadeo Carrizo a fost desemnat cel mai bun portar din America de Sud al secolului XX de Federația de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS).

El a fost primul cerber argentinian care a purtat mănuși pentru a avea o priză mai bună a balonului și, totodată, primul goalkeeper din istoria fotbalului care ieșea constant din careu pentru a opri atacurile adverse. „Am avut motivele mele pentru a-mi dezvolta acest stil de joc. De vreme ce jucam ofensiv, eu rămâneam de unul singur în spate și trebuia să ies din careu pentru a distruge ofensiva rivalilor”, a explicat Carrizo stilul non-conformist, îmbrățișat ulterior de numeroși alți portari latino-americani, precum Jose Luis Chilavert, Jorge Campos, Rene Higuita sau Hugo Gatti.

El a debutat în poarta lui River Plate cu puțin înainte de a împlini 19 ani, pe 6 mai 1945, într-un meci câștigat în fața lui Independiente, dar a trebuit să aștepte până la sfârșitul următorului sezon pentru a deveni titular între buturile „milionarilor”.  Amadeo a cucerit două titluri, în 1945 și 1947, ani în care a triumfat și în Copa Aldao, competiție care le punea față în față pe campioanele Argentinei și Uruguayului. Totuși, Carrizo avea să cunoască o perioadă și mai glorioasă în anii ’50, când a câștigat cinci trofee de campion al Argentinei în șase sezoane, în 1952, 1953, 1955, 1956 și 1957, și Copa Ibarguren, în 1952, întrecerea unde se înfruntau campioanele din regiunile Buenos Aires și Rosario. În această epocă, cel supranumit „Tarzan”, datorită paradelor sale acrobatice, a reușit să își mențină poarta intactă de 48 de ori în 159 de partide disputate în campionat, un record fabulos mai ales într-o perioadă în care fotbalul argentinian era aproape obsedat de ofensivă.

Paște 2024: Este păcat să spălăm rufe în Sâmbăta Mare? Ce spun preoții

Cu cât a ajuns să se vândă un miel întreg în piețele din...

Deși naționala Argentinei a dominat autoritar anii ’40, câștigând patru din cele șase ediții ale Copei America, Amadeo Carrizo a trebuit să aștepte până spre sfârșitul lui 1954, când avea deja 28 de ani, pentru a debuta în tricoul primei reprezentative. Și asta pentru că, din motive politice, Argentina a declinat participarea la Copa America din 1949, precum și la Cupa Mondială din 1950 și 1954. Mai mult, el a fost omis de selecționerul Guillermo Stabile din lotul care a triumfat la edițiile din 1955 și 1957 ale Copei America, astfel că singurul turneu major la care a participat a fost Mondialul din 1958 din Suedia.

„Tarzan” a continuat să impresioneze în tricoul „milionarilor”, unde a jucat până în 1968, an în care a stabilit două recorduri extraordinare: cel al numărul de meciuri disputate pentru River în prima ligă argentiniană, 521, și al numărului de minute fără gol primit, 769. Amadeo Carrizo a rămas una dintre figurile emblematice ale lui River Plate până la sfârșitul vieții sale, iar în fiecare an pe 12 iunie, data lui de naștere, în Argentina se sărbătorește Ziua Portarului. El a murit pe 20 martie 2020, la 93 de ani, la Buenos Aires.

P.S. Povestea completă a lui Amadeo Carrizo va putea fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.