Ce lățime minimă trebuie sa aibă un drum de servitute. Contează lungimea acestuia

Lățimea minimă a unui drum de servitute rămâne unul dintre cele mai frecvente puncte de dispută între proprietari, mai ales în zonele unde terenurile sunt parcelate sau accesul la drumul public este limitat.

Codul Civil nu stabilește o lățime fixă, însă normele de urbanism și reglementările privind siguranța la incendiu impun valori minime care trebuie respectate.

Ce lățime minimă trebuie sa aibă un drum de servitute

Dimensiunile diferă în funcție de numărul de proprietăți deservite, lungimea drumului și necesitatea accesului pentru vehicule de intervenție.

În practică, cea mai mică lățime acceptată pentru un drum de servitute este de 3,50 metri. Aceasta este considerată suficientă pentru accesul unei singure locuințe, pe distanțe scurte, și permite trecerea utilitarelor obișnuite. Este o soluție des întâlnită în zonele rezidențiale unde loturile sunt mici, iar traficul este redus.

În multe localități, Regulamentul Local de Urbanism impune o lățime minimă de 4 metri pentru drumurile de servitute. Motivul este legat de accesul autospecialelor de pompieri, conform normativului P118 privind siguranța la incendiu. De asemena, un drum mai îngust poate îngreuna intervenția în situații de urgență, ceea ce îl face neconform cu cerințele de securitate.

Totodată, pentru drumurile care depășesc 30 de metri lungime sau care deservesc mai multe proprietăți, lățimea minimă crește semnificativ. Normele urbanistice prevăd minimum 7 metri pentru a permite circulația pe două benzi, precum și realizarea manevrelor de întoarcere.

Acest standard este obligatoriu în zonele parcelate unde accesul trebuie să fie fluid și sigur pentru toate tipurile de vehicule.

Contează lungimea acestuia

Conceptul de drum de servitute este reglementat de Codul Civil, fiind un drept real imobiliar care permite accesul unui proprietar pe terenul altuia. Servitutea poate fi continuă sau discontinuă, aparentă sau neaparentă, pozitivă sau negativă, în funcție de modul în care este exercitată. Indiferent de tip, ea trebuie utilizată rezonabil, fără a aduce prejudicii fondului servient.

Constituirea unui drum de servitute se poate face prin acordul părților, prin efectul legii sau prin uzucapiune. În practică, cel mai des întâlnit este acordul notarial înscris în Cartea Funciară, care stabilește traseul, lățimea și regulile de utilizare. În cazul unui fond înfundat, legea obligă proprietarul vecin să permită trecerea, însă tot normele urbanistice determină lățimea minimă necesară.

Determinarea lățimii minime ține cont de trei elemente principale: Codul Civil, Regulamentul General de Urbanism și Normativul P118. Acestea stabilesc valori orientative pentru diverse situații, de la treceri pietonale de 1,5 metri până la drumuri de acces de 7 metri pentru zone rezidențiale extinse. Pentru aleile semicarosabile de până la 25 de metri, lățimea minimă este de 3,5 metri, iar pentru curțile interioare mari accesibile autospecialelor, minimul este de 3,8 metri.

De asemenea, drepturile și obligațiile părților sunt clar definite. Proprietarul fondului dominant poate folosi drumul pentru acces, dar nu îl poate modifica fără acord. Proprietarul fondului servient trebuie să permită trecerea, dar poate impune condiții rezonabile pentru protejarea terenului. Servitutea poate fi modificată sau stinsă prin acord, prin imposibilitatea de exercitare, prin dobândirea unui alt acces sau prin neexercitare timp de 10 ani.

CITEŞTE ŞI: Drumul din România mai frumos ca Transfăgărășanul și Transalpina. Puțini români îl știu

Rezultate INML. Ce s-a găsit în sângele șoferului care a produs accidentul în care au murit 7 persoane