Dacă ai chef de un city-break de toamnă în care să nu dai jumătate din buget pe două cafele și o cameră de hotel, Chișinăul merită pus serios pe listă. La început de octombrie, capitala Republicii Moldova vine cu parcuri care încep să se coloreze, bulevarde numai bune de luat la pas, mâncare moldovenească, vin cât să nu mai întrebi de ce toată lumea vorbește despre vinul moldovenesc și o istorie complicată pe care o descoperi aproape la fiecare colț. Iar dacă ajungi pe 3 și 4 octombrie 2026, ai nimerit și peste Ziua Națională a Vinului, adică exact genul de coincidență pentru care merită să-ți muți weekendul cu două zile.
Chișinăul nu trebuie alergat, trebuie luat la pas
Prima greșeală ar fi să ajungi în Chișinău cu lista în mână și să începi să bifezi obiective ca la inventar. Orașul funcționează mai bine dacă îl iei încet, începând cu bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt și lăsându-te dus spre Piața Marii Adunări Naționale, Catedrala Mitropolitană, Arcul de Triumf, Grădina Publică Ștefan cel Mare și Aleea Clasicilor.
Este genul de centru în care, după câteva străzi, începi să observi amestecul care face Chișinăul interesant: clădiri elegante de sfârșit de secol XIX și început de secol XX, arhitectură interbelică, construcții sovietice zdravene și blocuri care nu încearcă deloc să fie frumoase, dar tocmai de aceea au personalitate.
Merită ajuns și la Turnul de Apă, construit în 1892 după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi și transformat astăzi în Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău. Este unul dintre locurile bune pentru a înțelege cum s-a schimbat capitala de-a lungul timpului și pentru a privi orașul și de sus.
Iar dacă prindeți o după-amiază frumoasă, păstrați-o pentru Valea Morilor. Lacul, scările în cascadă și parcul sunt exact ce trebuie la început de octombrie, când frunzele încep să se schimbe și nu mai simți nevoia să cauți obiective turistice la fiecare zece minute.
Dacă vreți să înțelegeți Basarabia, intrați în muzee
Chișinăul devine însă mult mai interesant când începi să-i desfaci straturile istorice, iar primul loc în care merită să faci asta este Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
Aici poți urmări istoria teritoriului dintre Prut și Nistru din Antichitate până în epoca modernă și contemporană, iar vizita ajută enorm dacă vrei să înțelegi ce vezi ulterior prin oraș. Basarabia nu poate fi explicată printr-o singură perioadă, pentru că aici s-au succedat imperii, administrații și regimuri politice, iar secolul XX a schimbat dramatic regiunea.
Un alt muzeu care merită timpul este Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, înființat în 1889, unde găsești de la natură, paleontologie și arheologie până la lumea satului și cultura tradițională din Basarabia.
Chișinăul sovietic, partea de oraș pe care n-aș sări-o
Dacă istoria recentă vă atrage, aici începe probabil cea mai puternică parte a vizitei: perioada sovietică.
Muzeul Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie, are expoziția „Moldova sovietică: între mituri și GULAG”, iar aceasta nu este tocmai genul de muzeu din care ieși spunând că ai făcut niște fotografii drăguțe.
Expoziția adună aproximativ 700 de obiecte, printre care fotografii, documente, scrisori trimise din Siberia, bunuri ale foștilor deportați și deținuți politici, liste cu averile confiscate, afișe de propagandă și mărturii ale supraviețuitorilor. Sunt prezentate inclusiv documente din arhivele fostului KGB referitoare la persoane persecutate pentru convingerile lor politice sau religioase.
Muzeul prezintă și cele trei mari operațiuni de deportare din iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951, în cadrul cărora, potrivit datelor prezentate de instituție, aproximativ 60.000 de oameni au fost deportați.
Abia acum începi să vezi altfel arhitectura sovietică întâlnită pe străzile Chișinăului. Una este să fotografiezi o clădire monumentală și alta este să înțelegi sistemul politic și social din perioada în care a apărut.
De la KGB și deportări până la istoria militară
Pentru cine vrea să meargă mai adânc în poveste, merită continuat cu Muzeul de Istorie Militară. Acolo traseul istoric trece prin războaiele ruso-turce, Primul și Al Doilea Război Mondial, perioada sovietică și ajunge până la conflictul armat de pe Nistru.
Apoi aș merge până în zona Gării Feroviare din Chișinău, unde se află monumentul dedicat victimelor deportărilor staliniste. După ce ai văzut documentele, fotografiile și scrisorile din muzeu, locul capătă cu totul altă greutate.
Cu alte cuvinte, poți începe dimineața admirând Chișinăul și termina după-amiaza întrebându-te câte istorii poate ascunde un oraș care, la prima vedere, pare atât de liniștit.
Și după atâta istorie: vine vinul!
Noroc că începutul lui octombrie 2026 vine și cu partea veselă a excursiei. Pe 3 și 4 octombrie, Chișinăul găzduiește Ziua Națională a Vinului, una dintre marile sărbători ale toamnei din Republica Moldova.
Evenimentul aduce în prim-plan producătorii moldoveni și cultura vinului, iar organizatorii au pregătit inclusiv „Taster’s Book”, care oferă un pahar reutilizabil și zece degustări valabile pe parcursul celor două zile, cu posibilitatea altor două degustări după completarea formularului de feedback.
Așadar, dacă mergeți cu mașina, aceasta este ziua în care cheia rămâne frumos la hotel. Chișinăul se face la pas, iar Ziua Vinului se face și mai bine la pas.
Cricova, orașul de sub pământ
Dacă tot ai ajuns în Moldova și ai câteva zile la dispoziție, Cricova este continuarea firească a poveștii. Vinăria se află foarte aproape de Chișinău și este cunoscută mai ales pentru uriașul sistem de galerii subterane în care sunt păstrate și maturate vinurile.
Istoria Cricova ca întreprindere vinicolă începe în 1952, iar colecția de vinuri a fost înființată în 1954. Astăzi, colecția numără peste 1,3 milioane de sticle, iar galeriile au devenit una dintre atracțiile turistice reprezentative ale Republicii Moldova.
Și da, chiar dacă afară este o zi superbă de octombrie, pentru subteran luați ceva mai gros pe voi. Vinul stă bine la răcoare, turistul în tricou ceva mai puțin.
Orheiul Vechi merită o zi separată
Dacă veniți cu mașina, nu m-aș opri la Chișinău. La aproximativ 50 de kilometri spre nord se află Orheiul Vechi, iar aici decorul se schimbă complet.
Râul Răut taie spectaculos peisajul, iar în rezervație găsești urme ale mai multor civilizații, vestigii geto-dacice, rămășițele orașului medieval Șehr al Gedid din perioada Hoardei de Aur, mănăstiri rupestre, peșteri și ruine.
Este locul în care merită să renunți la program pentru câteva ore, să mergi prin Butuceni, să vezi mănăstirea rupestră și să rămâi suficient cât să prinzi lumina de după-amiază peste valea Răutului.
Toamna îi vine foarte bine.
Mașină sau tren până la Chișinău?
Trenul are romantismul lui, mai ales dacă vrei să transformi și drumul într-o parte a excursiei, însă pentru un weekend prelungit în care vrei să combini Chișinăul cu Cricova și Orheiul Vechi, mașina oferă mult mai multă libertate.
Odată ajuns în capitală, însă, strategia bună este inversă: parchezi și mergi cât mai mult pe jos. Centrul nu cere mașină, iar în weekendul Zilei Naționale a Vinului chiar nu există niciun motiv serios să te cerți cu traficul.
Cum ar arăta patru zile fără să alergăm ca disperații
Prima zi poate fi rezervată centrului Chișinăului, Turnului de Apă, parcurilor și unei seri cu mâncare moldovenească. A doua zi, dacă ajungeți în weekendul 3–4 octombrie, poate începe cu Muzeul Național de Istorie și continua fără grabă la Ziua Națională a Vinului.
În ziua următoare aș lăsa orașul în urmă și aș merge la Orheiul Vechi, iar ultima zi poate începe la Cricova înainte de drumul spre casă. Dacă aveți o zi suplimentară, atunci merită introduse Muzeul de Etnografie, Muzeul Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice și Muzeul de Istorie Militară fără să le înghesuiți între două pahare de Fetească Neagră.
Pentru că acesta este, de fapt, farmecul unui Chișinău de început de octombrie: dimineața poți să citești o scrisoare trimisă din Siberia de un deportat, la prânz să descoperi un oraș care încă poartă urmele URSS, după-amiaza să te plimbi printre copacii din Valea Morilor, iar seara să ridici un pahar cu vin moldovenesc în centrul orașului.
Nu e Paris și nici nu încearcă să fie!