În iulie 2019, când România era șocată de eșecul „operațiunii” de salvare a Alexandrei, instituțiile statului s-au grăbit să paseze răspunderea una pe cealaltă, uitând că, în ochii copilului de 15 ani care suna la 112 cu disperare, toate însemnau același lucru: salvarea. Care, în cazul său, n-a mai venit.
Acum, statul încă se chinuie să pună la punct un proiect al cărui rol e fix acesta: bucățile care îl formează (adică instituțiile) să nu se mai încurce una pe alta și să lucreze mai bine împreună, pentru a salva vieți. Așa cum ar fi trebuit să facă în cazul Alexandrei.
Citește mai mult AICI.
Participă la conversație!
Intră în cont!
Intră în cont pentru a comenta
Vă rugăm să țineți cont că folosirea injuriilor, a
limbajului
instigator la ură, a apelurilor la violență sau trimiterea repetată, în mod abuziv, a aceluiași
comentariu
pot duce nu doar la ștergerea mesajului, ci și la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Site-ul
nostru încurajează dezbaterile aprinse, dar civilizate. Vă mulțumim pentru înțelegere și pentru
contribuția
la o discuție bazată pe argumente, nu pe atacuri.