Drumul lui Jolt Kerestely din mina Petroșani până în istoria muzicii românești: „Când coboram cu liftul, începeam să plâng!”
Jolt Kerestely, invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului „ALTCEVA”, a rememorat amintiri din perioada în care lucra în mină, în Petroșani. Pentru a putea vedea discuția integrală dintre reputatul compozitor și directorul editorial al Grupului Gândul, abonați-vă la canalul de YouTube ”ALTCEVA cu Adrian Artene”.
Este unul dintre cei mai apreciați și mai prolifici muzicieni români, dar vremurile trăite de Jolt Kerestely în perioada comunistă l-au marcat profund. Chiar după spusele lui, în momentele în care auzea mașini oprindu-se noaptea, trăia cu impresia că va rămâne fără tată. De asemenea, reputatul compozitor a menționat perioada în care a activat în mină, în Petroșani, și a subliniat că a lucrat în condiții foarte grele.
„Tot timpul tremuram că vine să-l ia pe tata”
Podcastul poate fi urmărit integral pe canalul de YouTube ”ALTCEVA cu Adrian Artene”.
Adrian Artene: Mai aveți și astăzi abilități?
Jolt Kerestely: Am avut și noroc că am învățat o meserie pentru că, tot din cauza tatălui meu, după ce am terminat liceul nu m-a lăsat să merg la facultate, m-a repartizat la Hunedoara, la Combinatul Siderurgic, și atunci se construia prima cocserie din România. Nu vreau să mă laud, dar am fost învățat de acasă să muncesc. Când am ajuns la Hunedoara, tot timpul, oriunde am lucrat, am fost pus pe perete, cum era pe vremuri, fruntaș în producție. Pe urmă m-au luat la Petroșani, la mină.
Adrian Artene: Trebuie menționat faptul că v-ați născut în perioada interbelică, în care societatea românească era suferindă, ați trecut peste Al Doilea Război Mondial și, începând cu anii ‘47-‘48, până s-au acutizat problemele în țară, v-ați lovit de acest zid al comunismului.
Jolt Kerestely: Da și era o comună, nu aveam ieșire din comună, era o fundătură, erau munți. Și nu aveam mașini, dar pe vremuri, când se oprea o mașină noaptea, tot timpul tremuram că vine să-l ia pe tata. Au fost vremuri foarte grele. Și după ce am ajuns la Petroșani, la mină, m-am băgat în mină, chiar era a doua zi de Paște, și bineînțeles cât coboram cu liftul, m-a apucat un plâns… Am lucrat în niște condiții foarte grele. Nu vă spun că, după o lună de zile de mers zilnic la mină, nu m-am putut liniști cu gândul că prietenii mei erau liberi acasă și eu eram în mină. Și după o lună de zile a întrebat comandantul cine știe meserie. M-a întrebat ce știu, i-am zis strungar și am ieșit din coloană și ne-a băgat la Petroșani, la o mare uzină care lucra pentru mineri.
(VEZI ȘI: Cum l-a “înfiat” Jolt Kerestely pe celebrul Fuego. “Fără mine nu ar fi ajuns artist!”)
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.
This browser does not support the video element.