Este sau nu cuptorul cu microunde nociv pentru sănătate? Iată faptele ştiinţifice care lămuresc totul!

 

Totul a pornit de la un videoclip făcut de o fetiţă în Anglia, care a fiert apa la microunde si cu ea a udat o floare. O alta plantă a fost udata cu apă obişnuita, iar planta udată cu apa trecută prin cuptor a murit.. De aici, concluzia că radiaţiile afecteaza grav mâncarea şi băutura! Incepând de la asta a plecat un cunoscut blogger, Alex Doppelgänger, cel care a pus la punct un raţionament logic, pornind de la informaţii din surse de specialitate.

”Undele (magnetice/electrice/raze X/ultraviolete/infraroşii/etc.) nu sunt ceva magic şi nici nu afectează corpul uman cum credeţi voi. Ştim foarte bine ce proprietăţi au. Tot ce e viu emite unde electromagnetice, lumină în infraroşu şi foarte foarte puţine unde radio. Pe lângă asta, ne scăldăm în fiecare secundă în microunde (care vin din spaţiu, nu de la cuptor) şi alte tipuri de radiaţie. Nu sunt magice şi nici nu sunt atât de periculoase (nu toate tipurile de radiaţie, adică) precum credeţi. Pământul emite radiaţie. Tu emiţi radiaţie. Cimentul emite radiaţie. Radiaţie termică, în infraroşu, microunde, ultravioletă, etc, sunt peste tot! Dacă ţi-e frică de radiaţii şi unde şi vrei să scapi, probabil că ar trebui să te sinucizi, fiindcă oricum te scalzi în ele în fiecare secundă.” a scris Alex.

 

Experimentele stiinţifice au alte proporţii

Experimentul nu a fost unul ştiintific, in primul rand pentru că au fost folosite doar două plante, iar plaja de comparaţie este total insuficientă. Şi într-un sondaj sunt întrebate sute sau mii de persoane. Şi apoi, chiar şi în cazul celor două plante, dacă una din ele s-a ofilit din cu totul altă cauză? Cum spuneau cei de la ”Snopes” ”Dacă una dintre ele ar fi fost compromisă de la bun inceput şi a murit chiar dacă a fost la fel tratată cu cealaltă…Daca în apă a existat o substanţă reziduală…Nu este clar…
”La o adică, un experiment ştiinţific pe bune nu se face pur şi simplu. Şi asta-i doar o listă foarte mică de lucruri care pot să invalideze experimentul şi să dea nişte rezultate greşite. În general se are în vedere fiecare lucru mic care îl poate afecta. Asta dacă te interesează într-adevăr să afli adevărul şi nu să îţi confirmi o prejudecată. Pe lângă asta, experimentul trebuie să fie reprodus şi de către altcineva. Cineva competent (adică nu colegii de clasă). De aceea există studii peer-reviewed. Dacă vine X şi spune “am descoperit că dacă le pui în Gatorade, pastele se transformă în jambon de vită”, trebuie ca alţi oameni de ştiinţă să verifice la rândul lor, folosind aceleaşi metode, cu acelaşi rezultat, pentru a da un verdict! ” a mai scris bloggerul.

 

”Se ştie de câţiva ani că problema microundelor nu este legată de radiaţii şi de felul în care corup ADN-ul din mâncare, astfel încât corpul uman nu îl mai recunoaşte” se scrie in materialele anti-cuptor cu microunde”. Iata cum răspunde Alex Doppelgänger: ”E o afirmaţie destul de mare asta cu “corup ADN-ul din mâncare”. Da’ cum corup ADN-ul? Şi cum de nu îl mai “recunoaşte” corpul uman? Să îţi aduc la cunoştinţă că majoritatea celulelor din corpul tău nici măcar nu fac parte din tine (adică sunt bacterii şi alţi microbi, care nu sunt celule făcute de corpul tău). La o adică, şi dacă ai vreun ADN “corupt”, corpul tău are probleme mai mari decât pe ăsta. Ah, şi apropo: mereu apar mutaţii în ADN-ul tău. Mereu. Dar în general este imediat tăiat şi aruncat la “coşul de gunoi” a dat replica Alex.

Microundele agita moleculele…la fel ca si cuptorul clasic sau aragazul!

Un alt fapt pseudo-ştiinţific prezentat ca adevar absolut arată că ”Microundele agită moleculele pentru a se mişca din ce în ce mai repede. Această mişcare provoacă fricţiune, care strică structura originală a substanţei – vitaminele sunt distruse, precum şi mineralele şi proteinele, generând un compus nou, denumit radiolitic, ce nu se află în mod natural în natură.” Explicaţia reală, spune el-o oferă din nou bloggerul care s-a documentat despre cum stă treaba:

”Hai să îţi explic cum stă treaba agitarea moleculelor ălora. Da, au dreptate, microundele agită moleculele de apă dintr-un aliment şi le mişcă din ce în ce mai repede (chiar ăsta-i principiul pe baza căruia funcţionează cuptorul cu microunde). De ce? Fiindcă le încălzeşte, le ridică temperatura. Temperatura fix asta reprezintă: gradul de mişcare (intensitatea mişcării) al atomilor dintr-o substanţă. Pe scurt, cu cât atomii se agită mai mult şi se mişcă mai repede, cu atât temperatura e mai ridicată şi cu cât atomii se agită mai puţin, scade şi temperatura. Dacă ai ajuns la vârsta asta şi nu ştiai chestia asta, sper să îţi fie ruşine. Este absolut normal ca moleculele şi atomii din molecule să se agite. Să nu se agite deloc, aia ar fi într-adevăr o chestie interesantă, fiindcă s-ar ajunge la -273°C (0 K), adică să obţii zero absolut doar cu un cuptor cu microunde. Ar fi o descoperire monumentală…Bun, păi şi nu pot să se agite atât de mult încât să le fie modificată structura?” te gândeşti tu, mânca-te-ar Doppelgänger de isteţ/isteaţă. Am vorbit mai sus de temperatură: cu cât se agită atomii mai mult, cu atât e temperatura mai ridicată. Păi dacă asta-i cauza, atunci mai e sigur să încălzim mâncarea şi la cuptorul cu gaze/electric sau la foc? De ce ar fi diferit încălzitul la cuptorul cu gaze/electric sau la foc de încălzitul mâncării la cuptorul cu microunde? Toate ridică temperatura alimentelor deci fac ca atomii din interiorul lor să se zgâlţâie. Şi oricum, revenind la întrebarea stupidă de mai sus, cuptoarele cu microunde nu pot să facă asta: să agite în asemenea hal atomii ăia încât să îi transforme în alt element, de exemplu. Ai nevoie de energie enormă pentru a transforma un atom: fie în mod natural (dezintegrare nucleară), fie în mod artificial (fisiune şi fuziune nucleară). Microundele sunt nişte radiaţii electromagnetice cu unda foarte lungă şi energia foarte scăzută . Efectiv nu au destulă energie încât să schimbe atomii sau moleculele dintr-un aliment. Apropo, ştiţi ce se întâmplă cu moleculele unei substanţe (să zicem…apă) când se agită foarte foarte mult? Trec dintr-o stare de agregare în alta. Atât. Basically, dacă bagi apă în cuptorul cu microunde, or să se agite moleculele alea atât de mult încât o să se facă din apă lichidă în aburi (apă gazoasă), pentru că se agită atât de mult încât se rup legăturile dintre molecule. Tragic. Groaznic. Ăsta-i efectul microundelor asupra unei substanţe.”

 

Sunt radiaţii neionizante, total inofensive

”De asemenea, atomii din molecule sunt ţinuţi împreună de legături ionice sau covalente. Compuşii ăia radiolitici de care tot vorbesc ăştia acolo, apar în urma radiolizei, şi, ba da, apar în mod natural. Cel mai întâlnit exemplu este radioliza apei, care, da, se produce în mod natural. Cuptoarele cu microunde NU AU CUM să realizeze procesul de radioliză, fiindcă e vorba de două tipuri de radiaţie diferite, care au nişte însuşiri total diferite: radioliza are treabă cu particule alfa, microundele nu au nici o treabă cu particulele alfa. Şi revenind la faza cu ADN-ul. Ce treabă are ADN-ul cu moleculele şi cu atomii?! Adică în contextul ăsta, pe bune, ce treabă au moleculele care se descompun cu ADN-ul mâncării şi cu faptul că “nu îl mai recunoaşte” corpul uman? Uitaţi aici nişte răspunsuri.

Basically, sunt două tipuri de radiaţii: radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante. Radiaţiile ionizante (radiaţii alfa, beta, gamma, neutronice, ultraviolete, raze X) sunt cele care pot distruge nucleul unei celule sau ADN-ul. Radiaţiile non-ionizante sunt cele care nu pot face asta. După cum aţi văzut în enumeraţia din paranteză, microundele nu se găsesc acolo, fiindcă sunt radiaţie neionizantă, iar singurul lucru pe care îl pot face unui aliment e să îl încălzească. A-TÂT.”

Cuptoarele cu microunde nu prezintă nici un pericol

Iata şi concluzia după explicaţii ştiinţifice, trasa de blogger.
”Din câte ştim până acum, cuptoarele cu microunde nu prezintă nici un pericol. Asta o spun nişte oameni care chiar ştiu ce fac. Da, da, ştiu, oricum nu o să îi iei în considerare, pentru că sunt o instituţie, şi ştim cu toţii că instituţiile sunt rele, by default. Nu poţi să ai încredere în ei, însă, fiindcă probabil ştiu ce fac, au făcut experimentele lor într-un mediu controlat, eliminând erorile, şi nu ţi-au confirmat aşteptările. Clar ar trebui să ai încredere în câteva situri şi o persoană care nu ştie fizică moleculară, fiindcă ei îţi confirmă aşteptările, iar ce îţi confirmă aşteptările e adevărat.”

(Gabriel Niculescu)