Iepurașul de Paște este deja cunoscut de toți copiii din România, care îl așteaptă în fiecare an să vină cu ouă dulci, de ciocolată. Dar știți care este legenda lui și ce rol important are personajul care aduce cadouri? Aflați originea lui și cum a apărut acest simbol comercial în mentalul colectiv.
Iepurașul este un personaj fictiv din tradiția unor țări occidentale care aducea ouă de Paște. Este de proveniență germană luterană și rolul lui era acela de a decide dacă micuții au fost cuminți sau neascultători. Atenție: iepurașul și coșul lui de ouă nu se regăsesc în scrierile din Sfânta Scriptură!
Originea acestuia poate fi urmărită până în perioada precreștină, dar nu se știe exact de unde provine. Iepurele are rădăcini în tradiții străvechi, atât păgâne, cât și creștine. Una dintre legende spune că, în perioada neolitică din Europa, aceste animale erau îngropate alături de stăpânii lor, un ritual catalogat de arheologi ca fiind de natură religioasă – reprezintă renașterea.
În timpul Epocii Fierului, era comun ca iepurii să aibă parte de înmormântări ritualice. În anul 51 î.Hr., împăratul Iulius Cezar spunea că aceste animale nu erau destinate consumului datorită semnificației religioase pe are o aveau. Acesta știa că iepurii erau sacrificați pentru Afrodita, zeița iubirii. Fiul ei, Eros, era reprezentat purtând un iepure, simbol al dorinței nestăvilite.
În literatura și în arta din perioada antică greacă și până în Renaștere, iepurii apar ca simboluri ale sexualității. În unele picturi, Fecioara Maria apare alături de un iepure alb care simbolizează învingerea tentației trupești.
„Osterhase” sau „Oschter Haws”, cum a fost denumit inițial, apare menționat prima dată ca simbol al Paștelui în jurul anului 1500. Se spunea că aduce ouă colorate copiilor cuminți, așa cum face și Moș Crăciun an de an. Dar iepurele are și origini în vechea tradiție păgână pe care se bazează multe dintre tradițiile noastre de Paște.
Zeița Eostre a fost menționată prima dată în anul 750 d.Hr. de către un călugăr medieval timpuriu, pe nume Bede. Acesta a fost considerat părintele istoriei engleze și a observat că, în Anglia secolului al VIII-lea, numele lunii aprilie era Eosturmonath sau luna Eostre.
Bede a documentat mai multe informații din acea perioadă despre festivalul păgân al primăverii care era dedicat zeiței. Acesta avea loc în timpul echinocțiului de primăvară și a fost contopit cu sărbătorirea Învierii lui Iisus Hristos. În timpul festivalului, oamenii aduceau ofrande iepurilor și ouălor, care simbolizau renașterea naturii după iarnă și fertilitatea.
Potrivit unor descoperiri arheologice, în anumite regiuni ale Angliei și Germaniei exista un cult destinat zeiței Eostre. Simbolul acestuia era iepurele, care mai reprezenta și „simbolismul apelor fecundatoare și regeneratoare, al vegetației, al reînnoirii neîncetate a vieții.” El amintea de sărbătorile precreștine ale primăverii pe care le anunța echinocțiul de primăvară.
În timp ce multe limbi europene fac referire la Învierea Domnului cu nume care provin din sărbătoarea evreiască a Paștelui („Pâques” în franceză, „Påsk” în suedeză), în engleză și germană se păstrează cuvântul „Easter”, care nu are legături biblice.
Cea mai veche mențiune cunoscută a iepurașului, potrivit „A Dictionary of English Folklore”, este un text german din anul 1572. În traducere, textul spune:
„Nu vă faceți griji dacă Iepurașul de Paște vă scapă; dacă ne lipsesc ouăle lui, vom găti cuibul.”
În timp, tradițiile din Germania legate de Iepurașul de Paște au devenit mai elaborate și mai comerciale. S-a trecut la ouăle de ciocolată și la jucării oferite în dar, după care la haine noi.
În ciuda faptului că sunt mamifere și nu depun ouă, iepurașii au devenit un simbol al sărbătorii în care ciocnim ouă roșii de Paște. Motivul este faptul că ambele reprezintă fertilitatea și renașterea, fiind asociate în timp cu sărbătorile pascale.
Cu toate astea, iepurele nu este menționat în nicio predică religioasă de Paște. O altă teorie leagă ouăle de vechi tradiții păgâne, unde erau considerate a fi simbolul unei noi vieți. Și ele au fost asociate cu sărbătorile primăverii, iar ulterior au devenit un simbol al Învierii Domnului.
O versiune antică susține că egiptenii și perșii antici credeau că păsările Phoenix conduc cerul. După o luptă la înălțimi, zeii rivali au doborât aceste păsări sacre, care s-au reîncarnat pe pământ sub forma unor iepuri care puteau depune ouă. Această informație apare și în unele legende anglo-saxone.
Aceștia din urmă își pictau speranțele și visele pe ouă, pe care le ofereau zeiței Eostre. După aceea le îngropau pentru ca Mama Pământ să le cunoască visele. Dar, într-un an s-a prelungit iarna neobișnuit de mult din cauza lui Eostre, care a întârziat. Plină de remușcări, zeița a decis să salveze una dintre păsările care înghețaseră.
Pentru că nu a putut să o ajute să zboare din nou, a transformat-o într-un iepure cu blana albă ca zăpada. L-a numit Lepus și acesta a început să depună ouă colorate o dată pe an, în timpul festivalului dedicat zeiței. Așa că iepurii au început să fie celebrați și ei an de an, la echinocțiul de primăvară.
Potrivit legendelor, este un iepure cu blana albă ca zăpada, cu urechi lungi și haine umane colorate. Nu se știe exact dacă este un mascul sau o femelă, dar imaginea lui îl arată adesea în vestă și papion. Evident, nu îi lipsește niciodată coșulețul plin cu ouă colorate!
CITEȘTE ȘI:
Ce înseamnă Învierea Domnului pentru creștini și de ce Paștele este cea mai importantă sărbătoare
De ce purtăm haine noi de Paște? De unde provine această tradiție și ce simbolizează