Mariana, despre succesiunea averii regretatului Horia Moculescu. Mesaj pentru Nidia: „Sper ca ea să iasă din vraja neagră, vraja rea!”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mariana Moculescu i-a fost alături fiicei sale, Nidia, după moartea lui Horia Moculescu, în ciuda conflictelor pe care le-au avut în trecut. Cele două s-au îmbrățișat la priveghiul artistului, un gest care i-a emoționat pe cei prezenți. Ce spune Mariana despre succesiunea averii regretatului Horia Moculescu vedeți în articol!

Mariana Moculescu nu a fost prezentă la înmormântarea fostului ei soț, dar a venit la priveghi pentru a-și sprijini fiica îndurerată. Totuși, de atunci, între cele două care, de-a lungul anilor au purtat un adevărat război al declarațiilor, pare să se fi instalat din nou tăcerea.

Mariana, despre succesiunea averii regretatului Horia Moculescu

Mariana Moculescu trece printr-o perioadă financiară destul de dificilă. Aceasta locuiește în chirie, după ce a fost nevoită să plece din apartamentul în care a stat cu Horia Moculescu și cu fiica lor, Nidia.

„Nu am întrebat-o pe Nidia nici despre succesiune, nici despre testament, nici dacă voi locui împreună cu ea. Vorba mamei mele: „Vreți să vă spun eu cine e Mariana? Mariana este Boier Bibescu, nu vrea nimic, nici haine, nici case!” Dacă eu și Nidia vom avea o relație foarte strânsă pe viitor? Sper ca ea să iasă din vraja neagră, vraja rea!”, a declarat Mariana Moculescu, pentru Click!

Nidia Moculescu este răpusă de durere după moartea tatălui său. Horia Moculescu s-a stins din viață pe data de 12 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. Ei au locuit mereu împreună în apartamentul compozitorului din zona Parcului Cișmigiu. Nidia și-a exprimat suferința printr-un mesaj răvășitor, postat în mediul online:

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine, când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou. Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată.

Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț, Tată, asta…. M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.

Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Dă-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei…”, a scris Nidia în mediul online.

Cui îi va rămâne toată averea lui Horia Moculescu? Ce se întâmplă cu moștenirea

Nu s-a stins până când nu i-a simțit prezența! Femeia care i-a fost alături lui Horia Moculescu până în ultimul moment: „Știu că nu s-a chinuit”